Un strop de curaj!

Momentul începutului e minunat şi rar, căci totul e posibil. Poţi visa (la) frumos

marți, 30 august 2016, 11:36

Se zice că într-o zi, aflat într-un loc de destindere publică, Daum a fost abordat de un român oarecare. N-a fost prea vesel. Era într-unul dintre puţinele momente libere, fără chef să vorbească despre psihoza naţională numită Naţionala. Dar, na, a trebuit să stea şi să facă un pic de conversaţie. Tipul i-a zis, ca să-l încurajeze (şi poate ca să se încurajeze) că nu e neapărat important rezultatul în primul meci cât felul în care va juca echipa, spiritul ei, schimbarea. Neamţul s-a încruntat. „Tot ce mă interesează e să câştigăm!”, ar fi zis ferm, lăsându-l pe românul nostru încurcat. Nu se aştepta la un aşa de românesc răspuns.

Iată cum, după ce a devenit mistic („Nu putem decât să ne rugăm la Dumnezeu să ne ajute cu vremea la Cluj”), Daum a cedat şi superstiţiei de a intra cu dreptul pe gazon. Următorul pas, în buna tradiţie a altor „selecţioneri” germani ai acestei ţări, ar fi să-l trecem la ortodoxism. Dar poate că nu a fost adus pentru asta. Nu doar pentru o victorie, pentru o calificare. Din ăstea am mai avut. Cred că a venit, dacă tot a făcut-o, pentru a şti ce e de făcut cu o victorie şi cu o calificare. Sau dimpotrivă, cu o înfrângere. A fost angajat nu pentru o fereastră sau pentru un etaj, ci pentru o întreagă construcţie. E ceea ce ni s-a promis, ceea ce am înţeles din primele lui vorbe. Altfel, ne spălam pe cap cu ai noştri.

Bun, e clar de ce vrea disperat un succes: ca să pună zăbrele în calea tuturor dinţilor îndreptaţi spre posteriorul său. Pentru linişte. Dar linişte nu va avea decât dacă Naţionala va radia linişte, iar jucătorii vor arăta aşa. O linişte interioară care nu atârnă de un scor sau altul. Poate şi o renunţare la spaimele supradimensionate, promovate intens înaintea confruntării cu Muntenegru, echipă care în preliminariile Euro n-a reuşit să bată decât Moldova şi Liechtenstein. Deci, curaj! Lamentările ante factum sunt din vechea orânduire, când, ştim, era vorba de a ne apăra nevoile şi neamul. Şi coeficientul. Un târâş-grăpiş pe care nu vrem să-l mai vedem. De fapt, cu acest nou start ar trebui să mai spunem o dată răspicat: vrem să ne bucurăm de Naţionala noastră! Să ne facă plăcere să ne uităm la ea, eventual şi altora. Nu mai vrem albanizare!

Fireşte, calificarea e un obiectiv, dar nu cel de pe urmă. Obiectivul final e fotbalul. Altceva decât mizele mici, de la cine pleacă primul de la stop până la „ba pe-a mă-tii!”, suntem sătui de ele. Ne trebuie, în fine, ceva mai mare, memorabil. De câte victorii urâte vă mai aduceţi aminte?

Comentarii (20)Adaugă comentariu

Ghost (2 comentarii) • 30 august 2016, 12:01

As fi curios sa aflu cine e numărul 23. Mai nou se pun si bucătarii in poza de grup?:)

mal. (3 comentarii) • 30 august 2016, 12:02

Țara asta a avut o singură perioadă în care a fost în rândul (câteodată, sub unele aspecte, în fruntea) țărilor civilizate a fost sub conducători germani. Poate ați uitat prea repede asta. Nu din cauza regelui care a trecut la ortodoxie s-a ales praful din țara asta, dle Naum! Ci din cauza soiului cultivat mii de ani... Și în presă, la fel... Și fiindcă veni vorba de obiective: de unde știți ce obiective are Daum în contract? Abia apoi putem vorbi despre realizarea lor. Dacă are ca obiectiv „fotbalul” (cum ziceți dvs.), atunci puteți considera că a fost atins... Nivelul, felul și rezultatele sunt altceva, obiective pentru proști (Spania, Germania, Anglia, Portugalia, Franța, etc.). În țara asta mereu am stat bine la planuri. Știți ce ne-au lipsit? Rezultatele, dle Naum, rezultatele...

Haudinamo (6 comentarii) • 30 august 2016, 12:28

Foarte buna poza, dar ceva nu e in regula la ea. Domnu Chichireşu are o mina relaxata, odihnita, oarecum autosuficienta, un aer amabil de burghez austriaco-german. Ori eu nu-l stiu asa de pe teren, pe teren mereu arata ca dacii cand ii alergau romanii, ca *** cand le alearga jetul de pesticide, ca Chichireşu cand da Sadiku varza peste Tătă. Sunteti siguri ca e el?

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

cristi (6 comentarii) • 30 august 2016, 12:33

ai vrut sa spui ceva, dar de fapt nu ai spus nimic naume, ca de obicei, ca daca esti praf, ca toate emisiunile la care esti in plus, du-te ba la paza, nu ai si tu simtul penibilului? nu vezi ce diferenta e intre tine si oamenii aia care sunt in studio? nu iti este rusine de tine? nu iti respecti si tu copii(daca ai) ca rad colegii de ei la scoala la cat de penibil esti?

Mihai Popescu (1 comentarii) • 30 august 2016, 12:52

Genială poza, face toti banii!!! D-le Naum, nu mai trebuia niciun comentariu. Daca vă identificati cu personajele din imagine mergeti de votati si la parlamentare. HAIIII ROOMANIAAA!!!:::))))

Cristian (1 comentarii) • 30 august 2016, 13:40

In sport victoria este tot ce conteaza! Habar nu am cum a jucat Anglia in '66. Stiu doar ca a cistigat campionatul mondial. Majoritatea fanilor FCSB de astazi habar nu au cum a jucat Steaua in '86, dar stiu ca a cistigat CCE. Daca punem in discutie victoria vs jocul frumos, mai bine stingem televizorul, pentru ca e un nonsens!

Traveller (2 comentarii) • 30 august 2016, 14:01

Daum nu a devenit mistic, dar a vazut in ce stare e gazonul si normal ca s-a gandit "Doamne, avem nevoie de bafta sau de o poala de bani ca sa avem gazon la cote civilizate intr-un timp atat de scurt!" Apoi, normal e sa se gandeasca la tot lantul de evenimente, de la documentare, antrenament, nutritie, odihna pana la meciul propriu-zis si rezultat. Ca asa se face treaba ca lumea, cap-coada. Si intre timp se mai si mentine o relatie civilizata cu toti partenerii de lucru. Remarc o tendinta exagerata de a scrie editoriale care sa abunde de procedee literare, chiar si in cazul unor subiecte destul de pragmatice. Singurii de la Gazeta care chiar isi pot permite sa faca asta si carora le iese, pentru ca sunt scriitori adevarati, sunt Dl. Cosasu si Dl. Paraschivescu. In rest, stilul asta excesiv de metaforic nu prea va prinde, adica se simte oarecum inadecvat.

Ionut (1 comentarii) • 30 august 2016, 14:06

WTF cine e nr 23??????

Florin (2 comentarii) • 30 august 2016, 18:02

http://www.gsp.ro/fotbal/nationala/foto-poza-zilei-din-cantonamentul-echipei-nationale-***-au-fost-inlocuiti-torje-si-stanciu-487187.html

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

lord belial (19 comentarii) • 30 august 2016, 20:45

hai romania, succes herr daum! Fireşte, calificarea e un obiectiv, dar nu cel de pe urmă. Obiectivul final e fotbalul. in cazul asta, cel de pe urma si final nu sunt sinonime. cel de pe urma inseamna ultimul, iar contextul dvs s-ar citi calificarea e un obiectiv, dar nu ultimul. or, credeam ca a te califica e primul obiectiv, iar cel final (in sensul de ultimate) e fotbalul. putina semantica.

ISRAELIAN (3 comentarii) • 30 august 2016, 21:16

Domnilor,nu vă panicați! Poza e fantastic de originală.Pentru mine e premieră.Cine e 23? Simplu--băiatul de mingi și în timpul liber are grijă să nu lipsească ...hârtia de toilletă! El va trage apa ...după fiecare gol al Naționalei,deci nu va trage!!!Apa ,vreau să zic.

ovidiu_3003 (159 comentarii) • 31 august 2016, 6:15

Nationala o sa castige la Cluj cu Muntenegru ...o sa fie o victorie frumoasa nu ca cele de pe vremea lui Hagi ...niste victorii chinuite cu care nu castigai nimik ...

rammstein (19 comentarii) • 31 august 2016, 9:05

ba tovarase naum ,l-ai uitat pe stapanul de scalvi........cum se poate ?...nu el va umple de bani ?....nu va da el de mancare?.....fara puscariasul ***..fabet nu va puteti *** ....om de rahat ....

gintonic (12 comentarii) • 31 august 2016, 11:29

Bun articolul!... Intr-adevar, avem nevoie de FOTBAL !!! Am mare intcredere in Herr Daum !

gintonic (12 comentarii) • 31 august 2016, 11:30

*incredere*

Wie geht es dir? (2 comentarii) • 31 august 2016, 14:05

Toate pana la apropoul cu germanii nostri, deveniti mai romani decat 99,9% din restul. Statul modern roman li se datoreaza, ca multe, multe altele, nu e locul aici. Ati dat-o de gard de aceasta data. Poate ar trebui sa va limitati la sport. Multumesc.

exidpol (11 comentarii) • 31 august 2016, 14:09

sloganul ...sa jucam si sa castigam, este rostit pretutindeni, nu numai in romanica..., stimabile!

exidpol (11 comentarii) • 31 august 2016, 14:12

era sa uit, cum se face ca nu ai pomenit de ...boier?

gheorghe (1 comentarii) • 31 august 2016, 15:46

mal. Ai dreptate,dar carcotasi au fost si vor fi tot timpul.Cine ar fi acesti carcotasi ? Cei care au de pirdut,in primul rand din punct de vedere financiar.In cazul acesta,fotbalul,cei care dictau selectionrului,direct sau prin intermediari,jucatorii selectionati,fara a lua in calcul esentialul.Fara a lua in calcul VALOAREA individuala a jucatorilor respectivi,mai mult s-au mai putin ridicata artificial,de aceste selectii si de catre "laudatori".

werf (1 comentarii) • 1 septembrie 2016, 9:11

Taranimea parvenita, lipsita de identitate si incapabila sa-si depaseasca conditia, a contribuit la starea actuala si nu altceva! Desi nu stiti decit sa repetati propaganda stapinilor, nu numai ca va dati si cunoscatori in toate, dar va aprobati si intre voi ca sa va confirmati de fapt inapoierea. Regii aia despre care trancaniti, nici macar nu erau nemti si a scris Nicolae Iorga, iar tot ce-au stiut a fost sa-si umple buzunareale asa dupa cum se vede si astazi. Daca in trecut au avut o opozitie, astazi aceasta lipseste cu desavirsire, in principal datorita atrocitatilor care au avut loc in anii 50 si la care au participat cu mult avint revolutionar exact cei proveniti din mediul rural, care si astazi au gura cea mai mare. In perioada interbelica, speranta de viata a romanului era de exact 41,5 ani, iar ingrijirea medicala era la nivelul mijlocului sec 19. Aveam un medic la 17000 de locuitori, in timp ce prin alte parti, era un medic la 2200-3200 de locuitori. Romania era campioana europeana la mortalitatea infantila, iar principala cauza a mortalitatii era pelagra. In 1938, din 176 de orase 74 erau lipsite de alimentare cu apa curenta iar 123 nu aveau canalizare. Desi se faceau reforme agrare pe banda rulanta, situatia grea a celor din mediul rural n-a putut fi schimbata devenind mai degraba o serie neagra in istoria tarii: 1864, 1879, 1882, 1889, 1893, 1907, 1912, 1921, 1932, 1945. Primul R.M. a cauzat țării pierderi umane de 1 milion de locuitori, iar activitatea economica a cunoscut un recul major, datorită distrugerilor care au putut fi remediate abia în anii 1924-25, când și productivitatea muncii a ajuns din nou la nivelul antebelic. În timpul războiului s-a pierdut peste 40% din septelul țării, fapt care a întârziat redresarea agriculturii cu ani de zile. Romania, nici nu și-a revenit bine din dezastrul războiului, c-a nimerit în criza care avea sa loveasca întreaga lume în anul 1929, însă la noi, criza a început în domeniul agricol înca din anul 1928. Din curbele de sacrificiu nu s-a mai ieșit niciodată până în anul 1940, mai ales ca sistemul bancar a fost grav afectat, iar țara a căzut din cauza greutatilor financiare sub tutela unui consortiu mondial de banci, a caror menire era sa supervizeze activitatea financiara. Practic vorbim de-o țara aflata în stare de faliment. Impactul negativ al capitalului strain din sistemul bancar in perioada crizei este scoasa in relief si de retragerea masiva, repatrierea, fuga din tara a unor insemnate capitaluri straine prin intermediul bancilor. Astfel, circa 18 miliarde lei au luat drumul pietelor straine, agravand situatia balantei de plati a Romaniei. In acelasi timp, capitalul strain a profitat de conjunctura creata de criza pentru a realiza noi asocieri in domeniul bancar distrugind capitalul autohton: astfel, capitalul german (prin ,,Dresdner Bank”) a infiintat in octombrie 1929 ,,Societatea Bancara Romana” cu sediul la Bucuresti si cu filiale la Arad, Deva, Timisoara si Brasov. In 1932, circa 40% din bugetul tarii era rezervat pentru plata externaiar la 1 ianuarie 1933 datoria publică se ridica la 127 de miliarde de lei. Cînd a fost data lovitura de stat din 7-13 iunie 1930 si a fost adus Carol II pe tron, entuziasmul popular si al intelectualitatii a fost fara precedent. Toti sperau într-o domnie benefica si solida, aducatoare de belsug. A fost o catastrofa fara precedent, pe toate planurile! Numai între 1930 si 1947, îhtr-un interval de 17 ani, s-au dat în România 6 lovituri de stat (1930,1938,1940, 1944, 1945, 1947) si au avut loc alte doua tentative (1934 și 1941). România va cunoaste prima dictatura în 1938. Originea ei politica se afla în lovitura de stat din 1930, nu atît prin aducerea lui Carol II pe Tron, cît prin lovitura data sistemului democratic, vietii partidelor, Constitutiei. Dupa actul din 7-13 iunie 1930 ele si-au pierdut complet credibilitatea si, în scurt timp, cum am vazut din memoriile lui Nicolae lorga, sa fi vrut, si tot n-ar mai fi putut functiona. Puterea se concentrase în mîna camarilei conduse de Elena Lupescu, guvernele fâcînd figuratie, iar Parlamentul - o penibila scena de teatru comic, în 22 de ani de perioada interbelica (1919-1940), România a cunoscut 33 de guverne. Guvernele lui Tâtarescu au cunoscut nu mai putin de 24 de remanieri. Ce chip al democratiei au vazut romanii între 1916 si 1930, pînâ la urcarea lui Carol II pe Tron? Razboi, greve, regim pseudomilitar, Lege Martiala, partide care apar, cîstiga alegerile si dispar, campanii electorale sîngeroase, demonstratii de strada, sterilitate si bascalie parlamentarista, coruptie la cel mai înalt nivel politic, doua partide majore în lupta, folosind toate mijloacele denigrarii. Ce democratie au vazut ei sau cei nascuti dupa 1930? Un rege corupt si o camarila care manevra partide figurante, un Parlament si un guvern fara nici o autoritate. Sa facem apel la marturia unui contemporan, Nicolae Carandino, director al ziarului Dreptatea si atent observator al lumii românesti: "Cînd ma uit înapoi, îmi vad copilaria sfîsiatâ de primul razboi mondial, de ocupatia germana, tineretea traind repercusiunile economice ale crizei din Wall Street si maturitatea suportînd succesiv ecourile fascismului, ale hitlerismului. Dar, prin 1930, eram departe de a banui toate loviturile pe care mi le rezerva destinul. Sensibilitatea noastra juvenila era grav jignita de manifestarile exterioare ale burgheziei posedante. Toate usile se închideau în fata solicitarilor tinere. Noi trebuia sa suportam, direct si indirect, consecintele crizei mondiale. Pentru cei bogati se deschidea perspectiva dezagreabila a micsorarii dividentelor, a renuntarii eventuale la o calatorie în strainatate sau la un Lincoln; pentru noi se punea însa, zilnic, problema casei, a pîinii, a familiei întemeiate sub amenintarea lipsei si a mizeriei" Astfel, din populatia activa, in industrie era angajata in anul 1929 doar 10%, in timp ce in agricultura lucra 78%, deci mai bine de trei sferturi din aceasta populatie activa. Aceeasi concluzie se impune daca avem in vedere ca industria contribuia, in acelasi an, la venitul national cu numai 39 miliarde lei, iar agricultura si silvicultura cu 84 miliarde lei. Industria participa la produsul social in proportie de 34,6% si cu o pondere de 22% in venitul national, ceea ce confirma aprecierea de tara eminamente agrara. Saracia taranului excludea posibilitatea dezvoltarii unei piete interne; lipsa unor planuri de perspectiva a împiedicat cresterea rationala a resurselor nationale si a lasat industria sa se dezvolte sau sa stagneze la întîmplare si nu corespunzator nevoilor. O dezvoltare exista, dar era vorba de una anarhica, costisitoare, risipitoare, care se gasea cu mult în urma fata de alte economii comparabile, între 1926 si 1939 venitul per capita a sporit cu 35% în Bulgaria, cu 11% în Grecia si doar cu 8% în Români Decalajul mare dintre România interbelica - prezentata în legende drept o forta economica europeana, a carei moneda era la paritate cu valutele occidentale! - si statele capitaliste dezvoltate se traducea într-o productie industriala pe cap de locuitor de 7,3% mai mica decît a Frantei, de 8,5 ori mai mica decît a Germaniei prabusite si de 12 ori mai mica decît a Marii Britanii. Prezentata ca mare producatoare agricola, România recolta în 1938 doar 12,6 chintale de grîu la hectar, în timp ce Danemarca, un stat fara traditie cerealiera si cu suprafete mult mai mici, recolta 35,1 chintale la hectar. In jurul anilor 1933-1935, înzestrarea agriculturii cu tractoare era de peste 3 ori mai mica decît în Ungaria, Cehoslovacia si Germania. Slaba dezvoltare a industriei, ca si posibilitatile de import reduse, faceau ca in tara noastra consumul produselor fabricate sa fie foarte scazut situandu-ne, sub acest aspect, printre tarile cele mai inapoiate din Europa. Calculat la preturile anului 1928, in marci germane, consumul pe locuitor in Romania era de 79, in timp ce in Elvetia era de 622, in Anglia de 609, in Germania de 550, in Franta de 547, in Ungaria de 192, in Iugoslavia de 141. În tot acest timp evenimentele nu i-au împiedicat pe așa numitii nemți „buni” din legendele taranilor servili și umili de astăzi să-și rezerve sume de bani care sa le inlesneasca un trai cu mult peste visele romanilor din acea perioada. Lista civilă a regelui Carol al II-lea, stabilită în iunie 1930, era de 40 milioane lei, adică de 3.333.333 lei pe lună, iar cea a principelui Mihai de 7 milioane, respectiv 583.333 lei lunar. Regina Maria beneficia de 20 milioane, iar principesa Elena de 7 milioane lei pe an. Așadar, taranilor care le știți pe toate și va autodistrugeti pe voi și familiile voastre din prostie și nestiinta, renuntati la ifosele voastre de mari cunoscatori și la raspindirea de legende prostești cu străini pe post de supermani! Regii voștri au distrus țara mentinind-o în mizerie și inapoiere în folosul străinilor. Nu va mai faceți de ris, crezind ca ridicind în slavi strainii va ridicati pe voi la un nivel de destaptaciune superior celorlalți, deoarece adevărul este ca va coboriti într-un noroi urât mirositor al slugarniciei și servilismului, care nu va aduce nimic altceva decât oprobiul străinilor. Dincolo de-a distruge totul, nu sinteti în stare de nimic! Rușine vouă nesimtitilor care balacariti natia romana și țara care va tine! Inapoiatilor!