O promovare şi mai multe înmormântări

Rapid e despre adunări şi scăderi. Despre cei care s-au înmulţit şi acum se împart

Nu s-au putut trage artificii. Era în plină zi, o bucurie prăjită de primele raze sănătoase al acestui an. Doar la Sheriff Tiraspol, pe vremea lui Gabi Balint, s-a mai dat cu pocnitori în soare la cîştigarea unui titlu cucerit la prânz, că erau deja plătite de boierul local. Tătucul moldovean din Giuleşti nu are însă bani nici să treacă strada. Sau cel puţin aşa zice. Banii se fac greu, copiatorul s-a blocat, ha, ha, asta era o glumă de dincolo de Prut. De fapt, sunt. Pentru datoria către Obed, care are o cantitate de jocuri la Rapid similară cu cea de ciocolată elveţiană îngurgitată de-a lungul vieţii de un nord-coreean. 60.000 de euro, rotund. Şi repede. Ciudat. Fără golurile lui Morar, plătit în mulţumiri eterne, fără zdroaba copiilor de acolo şi a maturilor care fac muncă patriotică Rapid n-ar fi ajuns nici măcar să aibă din ce scădea 6 puncte. Obed (bravo lui!) stă liniştit şi soarbe un cocktail pe cine ştie ce plajă cu buzunarele de la slip doldora în vreme ce atacantul român (naţionalitatea sună ca o sentinţă) primeşte cadou celebra batjocură laudativă: „a demonstrat că are caracter”. La noi, e simplu. Caracter au proştii. Deştepţii au restul.

Rapid a promovat. Nu se ştie pînă când. Şi dacă i se va permite să intre în Liga Întâi, nu se ştie dacă va avea zile acolo. Acum 3 ani TAS-ul o trimisese în Liga a doua după doar câteva jocuri în „A”. Din lipsă de licenţă la intrarea în insolvenţă. Azi, cînd s-a căţărat iar pe această scenă, cercul se poate închide cu clopotul falimentului. Rapid e un prizonier într-un soi de Guantanamo cu care gardienii nu mai ştiu ce să facă. Nu-l pot omorî, nu-l lasă să trăiască. A intrat în reorganizare pentru a-şi reduce datoriile şi şi le-a crescut. Tunelul arată a noapte polară. Sunt rapidişti grei, din taxiuri până în ambasade care trăiesc grav pentru această echipă. Dar au ajuns ca nişte kurzi, sunt ca o populaţie fără ţară. Cu deosebirea că ei, cel puţin, au avut una. Cum de au pierdut-o? Poate pentru că la noi iubirea vine fără responsabilităţi.

Cu toate dulcegăriile aruncate înspre Rapid, această echipă a fost doar o haină pentru unii şi alţii. Un loc de trecere. Şi totuşi, Rapid va mai trăi, probabil, o vreme. Există încă destule „caractere”. În ziua în care se vor deştepta vor trebui să îngroape pentru totdeauna acest zombi şi să reîntrupeze, ei, o echipă din locul de lângă piept, şi nu din buzunarele cu fund dublu.