Estetica fiţelor

Există un plan secret al Universului îndreptat împotriva anumitor persoane

Sînt multe boli de care suferă fotbalul nostru. Una însă e rezistentă la orice antibiotice ale raţiunii şi reapare în diferite corpuri prin poarta slab apărată a bunei impresii despre sine. Afecţiunea s-ar rezuma prin clasicul enunţ: „Nu am reuşit la cutare echipă pentru că nu m-a dorit cineva”. Exponentul perfect al acestei maladii a închipuirii e Nistor. N-a rezistat la Evian pentru că în acea urbe alpestră a avut, conform propriilor spuse, cineva ceva cu el.

E clar că oamenii aceia l-au adus pînă acolo, au făcut toate demersurile şi au plătit banii doar ca să-l facă de rîs. Acelaşi altfel bun fotbalist (pentru plaiurile noastre pîrjolite) e şi autorul colosalei declaraţii după o bătaie soră cu moartea luată de la Steaua: „În afară de cele 6 goluri n-au avut nici o ocazie!”. O fi vreo legătură între asta şi ailaltă? Hmm… Mijlocaşul nu e singurul abonat al clubului celor vitregiţi de soartă.

Un membru cu card platinum e Gabi Iancu. Fost la Steaua, actualmente la Karabukspor în liga a doua turcă. A ajuns acolo, ne dă de înţeles, pentru că nu i-a plăcut lui Rădoi de ochii lui şi de sprîncenele pensate. De ce s-ar fi întîmplat una ca asta junele atacant nu ne lămureşte. Pentru unii viaţa e aşa, orice li se întîmplă rău e din cauza lumii care nu îi iubeşte atît cît ar trebui. Şi ştiţi cum e în iubire, niciodată nu e de ajuns.

Există totuşi un exerciţiu al oglinzii pe care Gabi, încă nepierdut pentru fotbal, dar nu departe de acest deznodămînt, l-ar putea încerca. Aşa, de fun. Nu e greu. Cîteva click-uri sînt de ajuns, e ca fotografia la minut. Poate tasta pe orice motor de căutare următoarea înşiruire de cuvinte: „gabi iancu scandal”. Sau: „gabi iancu escapade”. Da, mă grăbesc să zic, nu tot ce se scrie pe net e adevărat. Dar cînd deschizi această uşă şi cade dulapul pe tine însemnă că ai o problemă. Pe Gabi Iancu nu l-a prea plăcut nici Bogdan Stelea pentru evadarea din cantonamentul naţionalei de tineret şi probabil că nici Gâlcă după ce s-a scris că a petrecut cu o noapte înainte de un meci (jucătorul a negat recunoscînd totuşi că şi-a dat în petic de mai multe ori). A fost, se aude, certat în vestiar pe vremuri de Bourceanu pentru atitudine şi nici un antrenor al ultimilor ani nu i-a dat prea mult credit. Domne’, chiar toţi să fi avut ceva cu el?! Ce-i drept,

Iancu chiar nu are pe nimeni care să-l iubească într-atît încît să-i spună, în fiecare zi şi în fiecare clipă, cine e cel care îl urăşte cel mai mult şi pe care îl va blama într-o zi, cînd s-ar putea să fie însă prea tîrziu: propriul ego. Acest ego îl face să fie la modă cu încălţări dotate cu ursuleţi, dar nu şi cu sensul profund al fotbalului. Un sport în care marele secret e că reuşesc unii gelaţi şi tatuaţi, reuşita lor neavînd însă nimic, dar absolut nimic de a face cu asta. Gelul şi tatuajele sînt doar ca să îi păcălească pe fraieri.