Cutia de bomboane

Campionatul Mondial continuă pentru românce. Continuă şi veşnicul nostru efort de a înţelege această echipă

marți, 15 decembrie 2015, 12:04

Cîteodată stelele se aliniază. Steaua Paula. Steaua Mica (mare iar). Şi steaua palidă a braziliencelor. E o poveste care apare din cînd în cînd în preajma Craciunului, ca să mai credem în minuni. Dar minunile au termen de garanţie limitat. Terenul a alunecat duminică seara către poarta încruntatei Pessoa, aşa cum în cele trei meciuri precedente Ungureanu abia îşi mai putea ţine echilibrul pe parchet de la mingile care-i vîjîiau pe la urechi. E totul o loterie, mai ales atunci cînd time-out-ul e luat, ca să-l citez pe unchiul Tomas, „pentru odihnă”? Poate. De decenii am fost antrenaţi, cu biciul lui Tadici sau cu zăhărelul lui Ryde, să nu visăm şi să nu înjurăm la meciurile naţionalei de handbal fete. Dar, evident, n-am învăţat niciodată aşa cum se cuvine această lecţie. La partidele „tricolorelor” atmosfera e de Fight Club. Oamenii mai au puţin şi se iau la bătaie, nu înainte de a sparge televizorul şi de a-şi jura solemn că niciodată, deci NI-CIO-DA-TĂ nu se vor mai uita la tipele ăstea blonde şi machiate care le mănîncă sufletul! Apoi la următoarea paradă a Paulei ori la un gol al lui Neagu uită tot, strîng pumnii şi trec înapoi la chin. E asta o viaţă?

Ai spune mai degrabă că e o glumă barbară. Pînă şi ruleta din cazinoul mare de la Monte Carlo e mai previzibilă decît româncele. Şi asta dintotdeauna. E distractiv să priveşti din exterior comunitatea restrînsă a handbalului dezbătînd aprig despre muţenia lui Ryde sau gura bogată a lui Tadici, despre de ce Szocs se apără cîteodată intermediar sau de ce Nechita mai stă pe teren (asta pînă cînd Nechita demonstrează de ce). Despre selecţie sau despre rătăcirea lui Dedu cînd a numit un suedez cvasipensionat să conducă această gaşcă bezmetică.

De fapt, e acelaşi labirint de cînd ne ştim. Habar n-ai dacă după următorul colţ te aşteaptă o poartă sau un perete. Cine a găsit vreo dezlegare a acestei ecuaţii curbilinii să ne-o spună şi nouă. Sincer, mă gîndeam să aştern cîte ceva despre alegeri tactice, să crestez un pic felul acesta de management a la Buster Keaton, să zic că sud-americancele au jucat exact ce ne convenea şi că s-ar putea să fie altfel cu danezele. Ce folos? Această echipă îşi va urma oricum traseul necunoscut. Acum 16 ani, cînd am terminat tot pe 4 în grupă pentru ca mai apoi să jucăm semifinala cu obsesiva asta de Franţa, cineva le-a zis jucătoarelor că dacă nu vor realiza nimic nici la acel turneu final atunci ar face mai bine să se apuce de alte meserii pentru că nimeni nu se va mai interesa de soarta lor.

Dar asta merge eventual o dată. Acum probabil că prietenul nostru nordic va mai face un pic de psihologie. Poate îi iese. Poate nu. Nu ştiu ce ne-ar mai putea surprinde. În acest punct al istoriei sîntem precum Forrest Gump, aşezaţi pe o bancă şi cu o cutie de bomboane din ciocolată în braţe. Întrebîndu-ne ce o să găsim înăuntru.

Comentarii (12)Adaugă comentariu

Florentin (1 comentarii) • 15 decembrie 2015, 12:57

Excelenta descriere a atmosferei partidei, credeam ca doar eu traiesc asa meciurile. Placerea de a simti ceva, palpitatiile (de cele mai multe ori de la extaz la agonie), rasturnarile de situatie, ne fac sa urmarim si meciul viitor, cu siguranta la acelasi televizor.
Sa vorbeasca cineva cu Neti, mai avem nevoie de o aliniere de stele maine seara. HAI ROMANIA !

Munteanul (6 comentarii) • 15 decembrie 2015, 13:16

Ai lovit din nou,Radule!!..Excelent articol, se vede că te pricepi la sportul ăsta. Sunt din generația care a prins ultimele două izbânzi mondiale (din cele 4!!)ale hanbalului masculin, Franța 1970 și RDG 1974…Parcă aștept iar o supremație, la fete sau la băieți…….Poate ca să-mi aline dorul de World Cup 1994 și de un șiret ca a lui Hagi din meciul cu Columbia…Respect,maestre, și un an nou cu sănătate și împliniri!!

brod (23 comentarii) • 15 decembrie 2015, 14:04

excelentă analiză! splendid comentariu. felicitări, domnule Naum!

gabipetre (3 comentarii) • 15 decembrie 2015, 15:52

Fetele astea sunt ca o carte deschisa… O carte de fizica cuantica scrisa in vietnameza! Bine ca nu prind Dolce si vad rezultatul din presa. Bucuria e mai mica dar si nervii considerabil mai mici.

Steze (1 comentarii) • 15 decembrie 2015, 16:07

Aricol extraordinar!
Radule ai prins exact esenta acestei echipe! E ceva ce ne toaca nervii si inima, dar ca un drog ne aduce in fata televizoarelor ca sa … Sa ce? Sa suferim din nou!

birlic (9 comentarii) • 15 decembrie 2015, 16:37

mersi renunt.

Razvan (1 comentarii) • 15 decembrie 2015, 17:24

Articolul împătimitului de handbal. Magistral scris! Lacrimile handbalului feminin românesc se transformă în cristale…….

Gigi Carabina (1 comentarii) • 15 decembrie 2015, 21:29

Haha! Pentru cei care au crescut cu Radu Naum comentand handbal, articolul asta e un soi de capsula a timpului. Asa a fost tot timpul nationala noastra, de la inceputul anilor ’90, de cand imi aduc eu aminte de ea. Dl. Naum „descrie perfect” echipa asta pentru ca dansul i-a fost alaturi, de la microfon, de la inceputul anilor ’90 si pana la preolimpicul de la Bucuresti din 2008. Daca echipa asta are o „voce”, e a dansului.
Uneori, cand ii aud pe habarnistii de la digi sau de la dolce comentand, ma gandesc „ce naiba o zice Naum cand ii aude [si sigur ii aude, pentru ca are microbul handbalului] ce tampenii debiteaza, ca astia nici nu inteleg ce vad?” si ma mai intreb „cand l-oi mai auzi pe Naum comentand un meci de-al fetelor, asa cum trebuie?”.

Si altceva: fiecare echipa in handbalul feminin, le are pe-ale ei, a noastra nici ca putea fi descrisa mai just decat ultima fraza a articolului – blestemata asta de cutie cu bomboane pe care o iubim si o uram in acelasi timp.

Uf, sa vina Danemarca! Si articolul lui Radu de dupa, oricum ar fi meciul.

tardelli (2 comentarii) • 15 decembrie 2015, 23:02

Domnule Naum,va vom mai auzi vreodata comentand un meci al nationalei feminine de handbal?Acum vreo 12 tin minte cum o criticati ,pe buna dreptate ,pe Bradeanu ca e un mare talent dar incredibil de labila psihic.Asa era ea in tinerete,dar acum la maturitate deplina nu mai are absolut nicio emotie incat isi permite sa ia mingea sa traga un 7 m in minutul 52 !!!Comentatorii de la Dolce sunt penibili rau.Prefer sa va aud comentand un meci de hanbal plin de adrenalina decat sa va vad comentand o emisiune..despre fotbal naiv…

adi (3 comentarii) • 16 decembrie 2015, 0:32

Pacat domnule Naum ca moderati emisiunea aia despre fotbal, esti baiat destept, nu mai sta in mocirla aia. Eu unul am renuntat sa ma uit la meciurile din campionatul Romaniei de fotbal. Absolut jalnic campionatul, echipele si personajele care se invart in jurul acestui sport la noi in tara. As prefera sa te vad comentand meciuri de handbal, unde-i o adevarata placere sa te auzim. Nu stiu daca stii faptul ca multi baimareni, suporteri ai lui Minaur si HCM se uita la partidele din campionat cu sonorul dat pe 0. Scot baietii astia niste ineptii, incredibil. Chiar astazi am fost la meciul Minaur – Steaua, unde baimarenii mei au castigat cu 32-31. Incredibil spun eu, avand in vedere faptu ca am avut o singura rezerva, 3 extreme, 2 pivoti, 1 centru si 1 inter, plus 3 portari care au jucat prin rotatie toti. In sala a fost o atmosfera incredibila. Normal, toata lumea zicea castiga Steaua lejer, dar prin ambitia asta nebuneasca a jucatorilor ramasi, prin demnitatea asta a lor, au reusit sa castige partida in ultima faza de joc, 7 metri pentru Minaur. Din pacate pentru echipa noastra de suflet Minaur, se anunta vremuri grele, astazi o fost ultimul meci a lui Peter Tatai, extraordinar om/sportiv, putea sa plece dupa meciul cu Dinamo, dar el a ramas din respect pentru noi, suporterii Minaurului pana la finalul acestui an. Dupa primul an in care o jucat la Minaur, Tatai o spus clar ca isi prelungeste contractul cu Minaur iar 60% din aceasta decizie era influentata de fani, pentru felul in care era sustinuta echipa si era apreciata munca lui. Despre Ivan Karacic ce sa mai spun, centrul bosniac aflat de doar cateva luni la Minaur si care in ciuda faptului ca nu era platit de cateva luni bune, omul o ramas alaturi de noi, jucand pe semnatura. Karacic are mari probleme la coloana vertebrala si isi risca sanatatea pentru suporteri. Nu stiu daca stii dar majoritatea jucatorilor de la Minaur, cati mai sunt, au jucat ultimele meciuri doar din respect pentru suporteri, pentru ca oamenii astia pe langa faptul ca nu au fost platiti, primarul din Baia Mare si-a batut joc de ei. Nu le-a oferit respectul cuvenit. Multi jucatori au spus ca nu doar banii au fost problema ci faptul ca nu au fost respectati. Tatai si-a reziliat contractul cu Minaur dupa ce a renuntat la mai multe salarii restanta, pai noua suporterilor ne crapa obrazul de rusine ca omul asta nu o fost platit pentru munca depusa, la fel si ceilalti jucatori. Daca nu era primarul nu ajungeam la palmaresele recente ale celor 2 cluburi, dar tot este cel care sacrifica Minaur, si o face intr-un mod foarte urat. Nu mai iese el altu primar, si-o batut joc de Minaur, si-o batut joc de noi. Iti scriu toate astea ca sa intelegi ce relatie frumoasa, de respect demnitate exista intre jucatori, staf tehnic si suporteri ai lui Minaur. La fotbal nu o sa vezi in Romania niciodata asa ceva. Cat despre fete, ai dreptate. De cate ori am jurat ca nu ma mai uit la meciurile nationalei, ca ma imbolnavesc de inima, degeaba, tot ma uit. Nu o sa reusesc sa citesc niciodata nationala asta, insa un lucru e clar pentru mine si multi suporteri baimareni: fetele nu joaca toate meciurile cu ambitie si dorinta de victoria, asa cum am vazut cu Brazilia. De multe ori le vedem la club, ( 10 jucatoare de la nationala sunt de la HCM Baia Mare ) cum joaca asa de amorul artei, iar pe noi nu ne pot mintii, ca suntem toba de handbal si vedem cand cineva da tot in teren sau nu. Poate de aia Minaur o fost si va fi cea mai iubita echipa din oras si judet, pentru faptul ca exista un spirit anume la acest club transmis din generatie in generatie, care la HCM nu exista. Strigam noi si la fete la fel de tare, dar altfel suna in sala sporturilor Lascar Pana, MI-NA-UR, MI-NA-UR. Mi se face pielea de gaina. Scuze ca m-am intins atat. Despre meciul cu Danemarca, cred ca avem o sansa buna daca ne lasa arbitrii si fetele intra la fel de motivate. In ultimii ani le-am batut bine pe daneze, atat cu nationala, cat si cu HCM.

Alexlaur89 (6 comentarii) • 16 decembrie 2015, 9:58

Urmaresc nationala Romaniei la turneele finale din 1999 si nu cred ca am ratat vreunul, doar pe cel din 2006 cand nu am participat si va dau dreptate in totalitate, aceasta nationala are darul de a te surprinde tot timpul, cand ai asteptari mari de la ea atunci face o nefacuta si te dezamageste, iar cand nu mai speri nimik atunci te surprinde placut. Din pacate nu a reusit in cei 16 ani sa ma surprinda placut pana la capat, am obtinut vreo 3 locuri 4, 1 loc 3 si un loc 2, putin mult nu stiu, dar parca dupa fiecare turneu final a ramas regretul ca se putea mai mult. Referitor la meciul cu Brazilia a fost un deja vu timp de 50 si ceva de minute dar cu final schimbat, am reusit sa ducem treaba pana la sfarsit, darzenia din aparare plus paradele din momentele cheie ale Paulei coloborate cu jocul neinspirat al Braziliei au adus o vicorie frumoasa, dar totusi e doar o victorie in fata campioanei mondiale ce-i drept, dar o campioana mondiala surpriza, pastrand proportiile un fel de grecia la europeanul din 2004. In final as vrea sa spun ca desi m-am bucurat pentru victorie am ramas cu un mic gust amar lasat de incurajarile de la time out ”Pentru cine jucam noi, Pentru noi”, fiindca chiar daca poate au dreptate sa fie suparate pe presa si aici le dau dreptate, fiindca avem anumiti jurnalisti care dupa fiecare victorie fac nunta si dupa fiecare infrangere inmormantare, totusi ele la campionatul mondial reprezinta aceasta tara, buna rea cum e, e tara in care s-au nascut si datorita acestui fapt s-au facut handbaliste ca probabil daca se nasteau in Congo nu mai ajungeau hanbaliste de acest nivel. In Final vreau sa le urez noroc in meciul cu Danemarca si poate vor reusi sa ne surpinda inca de 3 ori.

IRINEL (1 comentarii) • 17 decembrie 2015, 12:07

Domnule Naum,
E timpul sa va intoarceti la handbal! Haideti acasa, acolo unde va este locul, la handbalul care ne-a adus atatea meciuri frumoase.
Handbalul care ne-a facut sa plangem de fericire (asa cum au fost meciurile cu Brazilia si Danemarca de la acest C.M.), dar si sa gustam din cupa amara a invinsului (parca de prea multe ori decat am fi meritat).
Personal consider ca locul dvs. este la pupitrul de comentator al unui meci de handbal si nu incercand sa moderati o emisiune despre un sport (fotbal) care nu ne mai aduce de multa vreme satisfactii pe plan national si in care mediocritatea si lucrurile meschine sunt prea mult evidentiate.
Va rog din suflet, faceti un efort si reveniti la handbal!