Fotbalul scuză mijloacele

Apărîndu-l fără nuanţe pe Rădoi, Olăroiu dă un bobîrnac celor care îl cred simbol al fotbalului ca ştiinţă

Olăroiu vorbeşte rar, dar cînd o face nu poţi să nu-l auzi/asculţi nici dacă îţi pui mîinile la urechi. Olăroiu face parte dintr-o familie. Fotbalul aşa se joacă. Pe familii. E un mediu sectar, macho, nedemocratic, dar judecat aspru la capătul zilei după performanţă. După cine rămîne în picioare. În acest labirint trebuie să ştii taberele. Şi alianţele, care se schimbă după interese.

Un joc, da, dar un Joc al Tronurilor. Olăroiu e un fundamentalist al familiei Steaua cu Becali în frunte. Iar un familist trebuie să aibă şi un moştenitor. Acesta e Rădoi. Împreună cu el a trăit piscuri şi prăpăstii. Nu există definiţie mai bună a unei familii.

Olăroiu spune că Rădoi nu putea aştepta pînă la 80 de ani să-şi ia toate gradele, licenţele, să parcurgă toate treptele ca să antreneze Steaua. Sigur, tot drumul ăsta ar fi durat nu 46 de ani, ci vreo trei, probabil. Dar să nu ne încurcăm în detalii.

Ideea e că valoarea nu aşteaptă numărul anilor şi nici pe cel al semestrelor de învăţămînt. Vocea e provocatoare, ironică. Un tată care îşi apără caustic copilul. Dar formulînd astfel justificarea scurtăturii apucate de Rădoi, acest tehnician dă o sentinţă grea sistemului fotbalistic pe care ar trebui să îl gireze ca reprezentant de seamă al lui.

Spune practic că nu e nevoie să treci pe la şcoală înainte de a deveni profesor. Olăroiu nu e nuanţat. E direct şi bine face. Aşa înţelegem de ce fotbalul are atîtea probleme în a se impune ca o profesie serioasă, de ce adesea îl privim ca pe un domeniu neevoluat, răsfăţat, fără principii. Un sport minunat, dar înapoiat.

Olăroiu ştie exact ce spune. Şi ştie că ar putea avea dreptate. Rădoi poate deveni un conducător de echipă eficient, chiar dacă deocamdată totul e în ceaţă – să nu uităm că e nevoit să creeze în regim de marş forţat. În fotbal e posibil orice, măcar pe termen scurt, iar astăzi totul e pe termen scurt.

Practic, Olăroiu propune varianta alternativă celei oficiale, care încearcă să structureze un domeniu bezmetic. Mai uşor cu ştiinţa pură! Se poate şi cu calificare la locul de muncă, mai ales dacă eşti cine eşti şi ai pe cine ai lîngă tine. Olăroiu merge pe varianta Rădoi ca om excepţional într-un sport care trăieşte mai mult prin astfel de personaje decît prin diplome. Diplomele ar fi pentru cei nedăruiţi, dar atunci ce-ar mai căuta ei în această meserie?

Mister. În fond e ceva profund tulburător atunci cînd un om de succes ne spune că succesul nu se educă. Cumva, fotbalul va trebui să-şi rezolve această problemă şi să ne spună şi nouă cum stă treaba.