Froomynator

„Armstrong, ieşi din corpul acestui om!” (participant la dezbaterile pe tema puterilor fantastice ale tricoului galben)

Se întîmpla acum doi ani dar parcă era ieri. Într-un subsol de bar din Sibiu am asistat la etapa de pe Mont Ventoux alături de Michael Rasmussen.

Cînd Froome şi-a început numărul, pedalînd repede-repejor şi luîndu-i pe toţi „la picior” (şi poate chiar peste picior), m-am uitat către fostul cel mai bun căţărător al Turului Franţei exprimînd o întrebare mută. Omul m-a privit înapoi cu ochi aproape goi şi a clătinat din cap. Nu. Adică? Nu. Verdictul era sec şi fără recurs.

Pentru Rasmussen, un dopat dovedit şi spovedit, explozia lui Froome era la capitolul „nu”. În rest n-a zis mai nimic. A continuat să clatine din cap şi să zîmbească discret. Astăzi, după ce s-au aflat datele de viteză, turaţie, putere şi ritm cardic ale britanicului din acea etapă mi se învîrte în minte imaginea capului chel, roşu şi ascuţit al danezului baleiînd aerul de la stînga la dreapta şi înapoi. Astăzi, din nou, monştrii vechi ameninţă să ne înghită.

E Froome dopat? Dacă refuzăm să adresăm această interogaţie sîntem la fel de păcăliţi ca aceia care se uită la fotbal sau tenis fără să-şi pună întrebări. Nu trebuie să cerem imediat, pe loc un răspuns, dar nu trebuie să lăsăm pe nimeni să ne interzică îndoiala sau negarea din oficiu, pentru că ele au născut cel mai mare monstru din istoria sportului. Polemica e grea.

Datele „furate” de la Sky arată o capacitate excepţională, unii zic supranaturală, a firavului Chris. Unii se miră mai ales despre cum poate atinge 1000 watt şi pune pe şosea o medie de vreo 600, mult peste (con)damnatul Lance. Dar cel mai bizar e cum de inima nu îi sare de 160 de pulsaţii chiar în timpul accelerărilor (cum ar veni mai are o marjă de progresie, chiar cînd îi „omoară” pe toţi, de măcar 30 bătăi pe minut).

Ori datele sînt false, ori ceva cu adevărat nu e în regulă, indiferent de panta mai mică, de direcţia vîntului sau alţi factori pe care tătuca Brailsford i-a adus în discuţie pentru a-i ironiza pe critici. Pe site-ul L’Equipe au fost sute de reacţii.

Cele mai multe au exprimat dezamăgirea. Unii au încercat să explice, cu oarecare sens, că evoluţia lui Froome nu vine de pe Marte, au invocat capacitatea de a învîrti repede şi eficient pedalele, forma excelent programată (deşi şi asta naşte suspiciuni) sau know-how-ul englezesc cu trimitere la celebrii cercetători (tot un argument cu două înţelesuri). Rămîne realitatea crudă, seacă: Froome e peste Armstrong.

Unii comentatori au catalogat „zborul” său de la Pierre-Saint-Martin ca demn de cele mai întunecate perioade ale ciclismului. E drept, erau comentatori de radio. Cei de televiziune au fost acuzaţi că nu vor să strice spectacolul cu subiecte neplăcute. Pe scurt, nimic nou.

Înşirui cîteva postări ale celor care au intrat să comenteze pe platforma cotidianului francez pentru a pricepe cît de mare e psihoza, chiar exprimată sub formă de bancuri. Mai zic atît: ciclismul nu poate evita, aşa cum a făcut-o Froome la sosire ieri, dezbaterea despre dopaj cu riscul de a face scandalul încă şi mai mare. Credibilitatea acestui sport a fost compromisă în anii ’90. El poate exista fără dopaj, dar nu fără o permanentă punere sub lupă de cîte ori vedem un om evoluînd în urcare de parcă ar coborî. Poate că Froome e „curat”. Dar poate că deja trăim în Matrix.

Iată cîteva dintre vorbele de duh care au curs pînă dimneaţa:

„Froome? Vroom, vroom!!!”

„Chuck Norris a intrat în contact cu Froome”

„Cîţi centimetri cubi are Froome?”

„Sky e US Portal” (după numele directorului sportiv al echipei, Nicolas Portal)

„E clar că e pe AICAR sau pe bicicletă cu motor. Sau pe amîndouă!” (AICAR e un produs care creşte capacitatea musculară, după testele pe şoareci, cu 44% fără antrenament!)

„Sky, candidată la Premiul Nobel pentru chimie!”

„Froome luminează cu evoluţia sa Turul Franţei şi cu electricitate toate localităţile prin care trece!”

„Ieri am văzut nişte motociclete depăşindu-l pe Froome. Hai, că glumesc…”