Moartea de la capătul maratonului

Cînd oamenii din fotbal ne asigură că totul e curat, tocmai atunci e momentul să ne uităm după săpun

E o întrebare pe care am moştenit-o şi pe care o lăsăm moştenire: ceea ce vedem e adevărul? Asta pentru că în fotbal adevărul e ca în Dosarele X. E dincolo de noi. Dincolo de oameni. Constatare: o minciună turnată în betonul armat al istoriei devine un adevăr. Ar trebui deci să renunţăm să căutăm adevărul clipei?

Sepsi i-a aruncat „valiza” în faţă lui Şumudică, încercînd să crape mitul autoproclamatei corectitudini a antrenorului, chiar şi în regim de scîrbă pentru Steaua. Iaşi şi-a odihnit o sumă de jucători înaintea meciului cu aceeaşi Steaua chiar dacă pentru asta a pierdut grav cu Pandurii (care s-a salvat astfel). Acestea sînt fineţurile şi grosolăniile fotbalului.

Mantele şi indirectele lui. Becali, din ce în ce mai mult el însuşi, zice că se duce cu bani la Iaşi. La preasfinţii părinţi, măi, ce-aţi crezut?! Doar nu v-ar fi trecut prin gînd că va scăpa dintre ei pe drum la preacorecţii fotbalişti, mai ales după tot ce a păţit! Cine să mai aibă curajul să facă prostii, sub ochiul vigilent al DNA, acest Argus fără somn?

Ajunşi aici, putem să scăpăm o lacrimă. Naivitatea oamenilor e înduioşătoare. Ca şi memoria lor scurtă. Căci fix asta e povestea eternă a infracţionalităţii, o goană a la Tom şi Jerry în care de cele mai multe ori cîştigă, după cum bine ştim, pîrdalnicul şi îngrozitor de agasantul şoricel.

Cîteodată, da, şi-o mai ia şi el. Dar imediat îşi reia activităţile aiuristice cu forţe crescute. Asta îi e firea. Aşa l-au desenat Hanna şi Barbera, Cooperativa şi Ochiul Dracului – ptiu, ptiu!

Aşa, fără legătură cu nimic, ştiţi care e distanţa dintre plaja Maratonului şi Atena? 42,195 km o să ziceţi, din minte sau din Google. Fals. E pe la 38 km. Ştiţi cum îl chemă pe soldatul de la Maraton, cel care a adus vestea bună şi după care s-a inventat cea mai dură probă de alergare?

Hai, că aici chiar trebuie să tastăm un pic. Aşa. Phidippides. Evrika! Ei bine, nu. Tipul s-a dus doar să ceară ajutorul Spartei în lupta cu persanii şi s-a întors cu buza umflată – ca noi de la vînătoarea de blaturi. Dar de unde năzbîtia cu distanţa clasică a maratonului?

Pentru că atît era între stadionul olimpic şi castelul Windsor la Jocurile din 1908. Your Majesty, plecăciune! Cam asta cu istoria şi adevărurile ei. De aceea propun să-l trăim pe cel al clipei, cu toate suspiciunile care îl grevează şi care pe dreptcredincioşi îi enervează.

Aşa, ca să nu păţim ca sărmanul Thersippe, despre care Plutarh zice că ar fi adevăratul soldat al anunţului victoriei, căzut fără suflare după goana nebunească. Să încercăm să nu murim, deci, ca proştii, lăsîndu-i pe deştepţi să scrie istoria.