Momentul zero al generaţiei infinite

Hagi e supărat pe Kovacs care i-a atacat fiul şi îi cere socoteală lui Iordănescu. Vor rămîne toate statuile în picioare?

Hagi e supărat. Supărat rău. Mă refer la Gică, deocamdată pe Ianis nu l-am auzit. Ar trebui totuşi să vorbească şi el, a mai făcut-o şi nu le zice rău. Deocamdată se deduce din scrisoarea tatălui său că reflectează la ideea de a mai îmbrăca sau nu tricolorul după ce a fost făcut „un nimic, un zero”. Ar fi o ştire mondială, Hagi mic să-şi renege ţara din cauza unui străin! Dar nu sîntem încă acolo. Încă. Ce e trist în această poveste e că intenţii poate bune se transformă în poveşti urîte. Şi e de-a dreptul bulversant cum o generaţie care ar trebui să o ajungă în istorie pe cea zisă „de aur” dă loc unui cutremur colosal în chiar sînul acesteia.

Hagi trimite o scrisoare deschisă cu un mesaj grav. Cel puţin la fel de important e destinatarul. Nemulţumit de felul în care au fost trataţi cîţiva jucători, între care şi fiul său, de către Zoltan Kovacs, Hagi nu i se plînge public lui Burleanu sau lui Chivorchian, ci lui Iordănescu! Kovacs nu e angajatul lui Iordănescu, e colaboratorul lui în Comisia Tehnică. Dar Hagi vrea să arate că la FRF nu recunoaşte decît un singur interlocutor, pe „nea Puiu”, chiar dacă l-a dojenit atunci cînd a rămas alături de noua conducere a fotbalului „trădînd” echipa lui Popescu. Iordănescu e „tata”, „figura tutelară” dacă vreţi să vorbim lemnos. Iar „fiul” e supărat pe el. Nu pe angajatorii lui Kovacs, nu pe şefii lui Iordănescu.

Hagi nu recunoaşte aceste ierarhii cînd cuţitul îi e la os (la os din osul lui). El ştie numai de familia lui, cea naturală şi cea fotbalistică. Îi reproşează deci cuvintele lui Kovacs – „You are nothing. You are zero” – prin care susţine că era „vizat direct Ianis”. Dacă acestea sînt vorbele, e deranj. Poate că belgo-croatul a vrut să utilizeze tactica dură a trupelor speciale, să îi convingă că nu numele, ci omul joacă. Sigur e însă că directorul de dezvoltare al FRF nu a priceput deloc contextul. În această ţară, Hagi e numit rege şi a fost dorit ca preşedinte. Poţi avea dreptate pînă la Dumnezeu, treaba e că pînă şi Lui I-a fremătat barba la golul de pe Rose Bowl.

Şi dintr-o dată, şocul! Hagi îi cere lui Iordănescu să reproducă public o discuţie privată în care selecţionerul infirma că „domnul Kovacs se află printre cei care au contribuit la revirimentul fotbalului belgian (…) aşa cum a susţinut Domnia sa”. Pe baza acestei mărturii a lui Iordănescu, Kovacs ar trebui să-şi dea demisia. Astfel, „cîrmaciul” unei generaţii e pus în faţa unei alegeri clare: ori, ori. Microfonul, un obiect mai periculos decît mingea, e acum la Iordănescu. Din afară întrebarea e: ar trebui să trăim toate astea? Fotbalul întreg şi fanii lui sînt chemaţi să răspundă. După compromiterea imaginii Stelei sîntem în faţa unui uriaş coşmar: finalul unui vis pe care l-am crezut etern.