Votaţi fotbalul!

În plină goană după selecţioner am ratat momentul unei reflecţii. Un exerciţiu mereu în pană de timp.

Cînd a plecat Piţurcă a fost distracţie mare. Ne-am frecat palmele şi am căscat ochii: cine, cine va veni? Era vorba despre o […]

În plină goană după selecţioner am ratat momentul unei reflecţii. Un exerciţiu mereu în pană de timp.

Cînd a plecat Piţurcă a fost distracţie mare. Ne-am frecat palmele şi am căscat ochii: cine, cine va veni? Era vorba despre o miză naţională cu accente de loterie. Punerea în scenă putea fi cu greu mai bună. Un start fast, dar insuficient pentru calificare, perspectiva apropiată unui meci megaimportant, o mulţime de candidaţi, o federaţie nouă aşteptată la cotitură, dar şi valsînd printre întrebări legitime. Un moment epocal, o desfăşurare de roman poliţist. Desant pentru Lucescu, răspunsul afirmativ, apoi negativ, Iordănescu, invers, mai întîi nu, apoi da, zvonuri dezminţindu-se unele pe altele în decurs de ore, gestiune de timp strînsă, tic-tac, tic-tac. Puls. Ultimele secundeeeee… Şiiii… we have a winner! Pe ultimii metri. Aplauze. Şi acum noi ce facem, nea Mirceo?

Cît despre fotbal, dezbaterea s-a închis înainte de a avea loc cu adevărat. Ce fel de naţională vrem? Ce fel de joc vrem să vedem? Ce idee tactică ar trebui să prevaleze? Vrem rezultate cu orice preţ sau vrem să-l mai facem o dată pe Pele să ne şoptească numele la urechea întregii planete? Judecăm fotbalul ca pe un sector industrial. Scădem, adunăm, înmulţim şi împărţim puncte şi bani, şanse şi pase. Dar nu e aşa. Sau nu e aşa pînă la capăt. Fotbalul, ca orice potenţială artă, te poate duce pe scurtături pînă în vîrf. Poate îndoi spaţiul ca în filmele SF, poate modifica timpul. Poţi fi Grecia, care cîştigă un Campionat European dat uitării a doua zi, sau poţi fi Mexic ori Columbia, care nu vor lua Cupa Mondială, dar vor fi asul de cupă din pachetul gros de cărţi. Asul de inimă. Gîndiţi-vă, de ce avem nevoie cruntă în faţa lumii? De o imagine mai bună. Acest lucru nu s-a dezbătut. Şi nici nu se va face. Iordănescu a zis la instalare că ar vrea să joace cu o formulă mai ofensivă. Dar, deocamdată, nu schimbă. Mai încolo, vedem. Selecţionerului nu i s-a impus nimic de la nivel public. A, da, calificarea. Şi apoi? Vedem. Cred că fotbalul cu tricolor ar trebui să fie aşa cum îl vrem, dacă are pretenţia să ne reprezinte. Dacă vrea să mai iasă oameni pe străzi nu doar din frustrare, ci şi de bucurie. Poate că ar trebui un sondaj naţional. Poate că majoritatea vrea doar rezultate şi atît. Nu frumuseţe, nu e posibil. Sau nu acum. Atunci cînd? În regulă, doar să se ştie că românii vor aşa şi nu altfel. Aşa, oricine ar avea legitimitate. Ce n-ar fi bine ar fi să se creadă iar că unii ştiu mai bine decît tot restul. Da, acum e prea tîrziu pentru astfel de teme, vine Irlanda de Nord, ne trebuie victoria. După care vine Danemarca, apoi Crăciunul. O, da, niciodată nu e timp! Doar dacă nu cumva ne hotărîm să ni-l acordăm uite-aşa, dintr-o dată, într-un gest de maximă generozitate faţă de noi înşine. Ar fi grozav.