Stînga lui Tsipras şi dreptul lui Karagunis

33.000 de euro ar fi primit fiecare grec pînă acum, subvenţie planetară. Unii se vor gîndi că e vremea decontului.

Stăm toţi cu sufletul la gură: cade Grecia în prăpastie şi noi o dată cu ea? Imediat după alegerile de […]

33.000 de euro ar fi primit fiecare grec pînă acum, subvenţie planetară. Unii se vor gîndi că e vremea decontului.

Stăm toţi cu sufletul la gură: cade Grecia în prăpastie şi noi o dată cu ea? Imediat după alegerile de duminică scorul era indecis, 30,5-30 cu prelungiri între varianta luminoasă (conform euro-catolicilor) şi stîncile de care o să ne zdrobim ţeasta. În acest context, vestea unui sfert Germania-Grecia cade ca o mănuşă. De oţel. Germania, marea preoteasă a austerităţii, versus Grecia, vesela codaşă căreia nu-i trece cu nici o infuzie de euro mahmureala de după petrecerea pe mese cu conturi sparte. O luptă între mama cea grasă şi rea şi micuţul zgubilitic care urlă la ea că nu mai vrea doctoria. Un meci de fotbal e tot ce ne lipsea. Şi tot ce poate fi mai bun.

O mană cerească pentru jurnaliştii de pretutindeni, uniţi în idei fixe de cu mult înaintea acestui Frankenstein european numit UE. Titluri, articole, demonstraţii, mize, homeleşi atenieni versus cîrnaţi bavarezi. Tante Merkel contra lui Tsipras, inginerul politehnist care conduce partidul-sperietoare Syriza. Vulturul hapsîn ciupind statuile mutilate. Şi caricaturile, minunate. Arbitrul: „Cu ce trag la sorţi pentru minge sau teren, cu moneda de un euro sau cea de un milion de drahme?». Ha! Ha! Unii vor zice că guvernul se va forma pro sau contra Europei funcţie de rezultatul partidei. Şi vai de arbitru! Va arăta ca un tîlhar pe cruce cu un fluier în gură.

Sîntem iar gata să o luăm razna. Nişte băieţi destul de bine plătiţi, fie ei nemţi sau greci, vor juca un meci important pentru viaţa lor. Şi pentru ţările lor, OK. Dar nu e Termopile. Or, pericolul ăsta e, să fie împinşi la război! Sau să se creadă că ei pot descurca soarta lumii. E o greşeală! Aproape o prostie. Dacă Europa nu va mai exista, cauza nu vor fi nişte bani evaporaţi, ci pierderea raţiunii. Criza împinge la discursuri apocaliptice sau la soluţii mistice. Şi ce teren mai bun pentru asemenea rătăciri decît cel de fotbal? E ca la un cazinou. Numai că aici oamenii mizează pe o culoare sau alta speranţele, adică tot ce le-a mai rămas. Se va merge pe dreptul lui Karagounis pentru a pune piedică stîngii lui Tsipras sau pe glezna lui Gomez ca să se ridice la cer furia antieuropeană. Agende. Jonglerii din pix. Fotbalul, ni se aduce aminte mereu, a născut conflicte violente. Ni se zice că asta s-a întîmplat acolo unde a pierit orice urmă de logică. E culmea să se întîmple asta cu Grecia sau Germania, capetele de pod ale istoriei minţii!

Va fi un meci şi atît. Cu bere sau cu uzo. Ar fi tembel ca din amestecul lor să iasă un cocktail Molotov.