Pumnul extrem
Manny Pacquiao se opune căsătoriilor între persoane de același sex. Cu comparații zoologice și sentințe capitale

În cazul lui Pacquiao, cât e oare fanatism religios? Cât e dorință de realegere în Senatul filipinez? Cât e pură convingere?
Probabil că în discursul unui om care invocă pasaje din Levitic, în care se vorbește despre condamnarea la moarte pentru homosexuali, trebuie să existe ceva convingere. Cam atât de firavă este linia care desparte imaginea de băiat bun, mai mereu decent, care locuiește de o viață întreagă pe un înalt norișor moral de cea a unui tip care nu s-ar da înapoi să pedepsească homosexualitatea cu glonțul sau cu spânzurătoarea.
Lumea e oricum împărțită între cei care sprijină sau arată cu degetul mariajul gay. Ceea ce, până la urma urmelor, e perfect normal. Depinde însă de tonul cu care și o tabără, și cealaltă își susțin perspectivele, pentru că subiectul oferă imediat teren favorabil urii, instigării și discriminării. În plus, opinia lui extremă l-a lăsat pe pugilist fără sponsorizarea din partea unui important producător de echipament sportiv.
Un act ipocrit, de altfel, pentru că oamenii de acolo, știau, probabil, ce fel de persoană e Pacquiao și cunoșteau sau măcar bănuiau mecanismele de gândire ale acestuia.
Cu alte cuvinte, fii intolerant, dar ține-o pentru tine! Dacă ai gura mare, dă banii înapoi. Rușine să-ți fie că faci valuri la suprafață!
În anul 2016, cuvintele lui Pacquiao sună anacronic, la modul cel mai inchizitorial cu putință. Nu pentru că n-ar avea dreptul la o părere, ci pentru că uneori omul-orchestră Manny Pacquiao, care boxează, face politică, are o familie tradițional concepută și păstrată, cântă, joacă în filme și, din când în când, și baschet are senzația că se ridică deasupra unui om cu capacități – mai ales intelectuale – normale. Nimic mai fals.
Un om inteligent, oricâte pungi de ură intravenos și-ar administra pe dinăuntru, ar ști cel puțin să le dozeze cât să nu facă din ele bombe urât mirositoare, aruncate în fața oamenilor.
Pacquiao este un boxer excelent, care și-a asigurat un loc. Restul ființei lui, autentic sau nu, s-a clădit pe pumnii săi. Talentele și piedestalurile adiacente au fost mult rotunjite, pompate, exagerate, așa cum se întâmplă și pe aici, pe la noi, cu multe vedete autohtone, care se cred și oameni de sport, și politicieni, și specialiști în medicină, și rock-star-uri în același timp. Care ajung să se creadă judecători și să dea în public, cu relaxare, sentințe. Inclusiv pedeapsa cu moartea.