The Loyal One

Auziți duduitul acesta familiar sub tălpi? Simțiți pojghița de transpirație din podul palmelor? Este Liverpool Football Club, care ne dă speranțe

Liverpool, exact ca și fanii ei, este o echipă extrem de reactivă. E suficient să apară în port un tip cu alură de baschetbalist plus  profesor trăsnit laolaltă, al cărui păr nu s-a întîlnit niciodată cu  pieptenele, și lucrurile se schimbă, sub ochii noștri. Da, știu, a mai scris și Andrei Crăciun despre Liverpool săptămîna
aceasta – asta înseamnă că sîntem mai mulți. Dar el a vorbit despre muncă, iar eu voi vorbi despre adrenalină și alte mecanisme, mai puțin explicabile prin cifre sau cuantificabile.

Cînd te autoproclami The Normal One, promisiunile făcute tacit capătă automat dimensiuni mai largi decît dacă ești Specialul, Extraordinarul sau Paranormalul. Trebuie să ai grijă să radiezi căldura cu care ai venit de la bun început, să nu se termine niciodată pînă la final de misiune. A fi normal, de treabă, cumsecade e un lucru care obligă. Poziționarea lui Jurgen Klopp este una foarte emoțională și, cel puțin deocamdată, e corectă, pentru că Liverpool funcționează mult pe cîntec, bere și solidaritate. Pînă acum, rețeta e perfectă.

Pentru unii dintre suporteri, visul de a cîștiga Premier League după 26 de ani (care, sincer, par mai mulți) este la fel de important ca păstrarea acestei atmosfere, a acestei emoții. Nu scorurile de 6-1 definesc Liverpoolul de azi, ci faptul că s-a întors, după o pauză de un sezon, speranța, după ce schimbarea s-a dovedit, cel puțin pînă acum, potrivită. Într-o lume din ce în ce mai dezordonată și imprevizibilă, violentă și imediată, Liverpool, antrenorul și jucătorii lui respectă o promisiune, ceea ce îi face pe toți oameni normali, dar din acea categorie din ce în ce mai greu de întîlnit în zilele noastre. Am ajuns să considerăm cuvîntul ținut drept element spectaculos – curat salt mortal în universul subțire și ușor de dărîmat în care trăim.

Poate că în cazul lui Klopp la Liverpool este prea devreme să discutăm despre loialitate. Aceasta e o legătură sentimentală dintre cele mai nobile care are nevoie însă și de timp ca să se nască frumos și să se consolideze. Acesta ar fi, probabil, cel mai mare cîștig, dincolo de campionate cucerite sau de cupe europene. Pentru că loialitatea, odată cîștigată, odată atinsă, cu greu se mai poate lua înapoi. Este cadoul suprem. Și măcar iminența veselă a acestui cadou există, iar pentru niște fani adevărați, acest amănunt este destul pentru un Crăciun fericit.