Un monstru mai mic

Novak Djokovici e în continuare cel mai bun tenisman din lume. Dar pare mai puțin invulnerabil, ceea ce îl face mai simpatic

Acum cîțiva ani, imaginea dragonului perfect era Roger Federer. În eleganța sa, elvețianul se alătura ca imagine autoritară […]

luni, 28 ianuarie 2013, 10:47

Novak Djokovici e în continuare cel mai bun tenisman din lume. Dar pare mai puțin invulnerabil, ceea ce îl face mai simpatic

Acum cîțiva ani, imaginea dragonului perfect era Roger Federer. În eleganța sa, elvețianul se alătura ca imagine autoritară unor alte simboluri supreme din sport. Michael Schumacher, Michael Jordan, Lance Armstrong. Apoi cineva l-a inventat pe sîrbul Novak Djokovici, care, o dată cu urcarea sa, devenise căpcăunul care scotea flăcări pe nas. Urla, se bucura sălbatic, nu ierta pe nimeni. Ți-era teamă să-i ieși în cale, căci e firesc să ți se facă frică de un personaj cu piele indestructibilă.

Probabil că, în ultima vreme, nu este cea mai bună chestie să semeni, chiar dacă de la distanță, cu americanul Lance Armstrong. E mai sigur să pari un monstru mai mic și mult mai simpatic, să te asemeni mai degrabă altui american, Andre Agassi, al cărui număr de Australian Opens cîștigate, respectiv patru, l-a egalat ieri sîrbul.

Djokovici a devenit mai calculat, probabil după finala US Open, pierdută în fața învinsului de ieri, Andy Murray. Pînă și glumele îi sînt puțin mai reținute. Știe să piardă și un set, căci știe că are de unde să le cîștige pe următoarele trei, așa cum s-a întîmplat și ieri, la Melbourne. Are, pe lîngă forță și valoare, șiretenia necesară unui dominator. Este în zilele în care încearcă să găsească și echilibrul în modestie. Este exemplul că era pe punctul să înghită lumea la modul violent, dar s-a oprit la timp. Acum o va înghite, probabil, cu mai multă măsură și căldură. Căldură rătăcită pentru o vreme, printre trofeele numeroase.

Cînd ești numărul unu mondial, ești iubit de mulți și, probabil, urît de și mai mulți. Nu este valabil doar în tenis, dar amintiți-vă, din acest domeniu, pildele recente. Sampras? „Prea serios”. Federer? „Prea precis”. Nadal? „Pe bune, ce e cu mușchii ăia?” Djokovici? „Prea dezlănțuit”. Iar Djokovici parcă își dorește să fie și lider mondial, să redevină și simpatic.
Zilele acestea, la celălalt capăt al rivalității, mult mai simpatic pare Andy Murray, fără să facă eforturi deosebite în acest sens. Îi va veni și lui rîndul să ne devină, într-o zi, antipatic din cauza urcușului în clasamentul ATP sau va avea, pe lîngă talentul și inspirația incontestabile, ghinionul de a fi contemporanul lui Djokovici și de aceeași vîrstă cu sîrbul?

Comentarii (7)Adaugă comentariu

kriticon (54 comentarii) • 28 ianuarie 2013, 12:11

Murray nu ii esimpatic probabil decit maica-si!E un taran ,ambitios,puternic,dar doar atit.Da,are si va avea mereu ghinionul de a fi contemporan cu Nole.Spre binele tenisului.

MORARU GIGEL (2 comentarii) • 28 ianuarie 2013, 15:02

Novak este de departe cel mai bun tenismen din lume. Murray mai are de luptat pina sa ajunga nr.1 in lume.Jokovici joaca un altfel de tenis si este mult mai simpatic.

Dan (1 comentarii) • 28 ianuarie 2013, 17:18

Ce e asa simpatic la Murray? Daca te uiti in paralele la un meci Federer-Murray, unul de acum 2 ani si celalalt de acum 2 zile, vei observa ca Federer e neschimbat, in timp ce Murray a devenit Hulk! Ai vazut ce masa musculara a pus pe el? Sunt sigur ca nu se dopeaza…da deloc…pfff. Pe mine ma enerveaza la maxim ca se vede ca nu e natural. La fel era si Nadal! Mari trisori ai tenisului. Federer si Djokovici sunt din alta stofa.

radu (2 comentarii) • 28 ianuarie 2013, 22:32

Nu uitati ca Nole e estic. E greu sa te asezi in capul mesei bogatilor, nu le face nici o placere. Si atunci trebuie sa vorbesti putin mai tare. Nole evolueaza. Ca sportiv, dar si ca om. Sper sa nu evolueze prea mult si sa nu fie asimilat. Ar fi pacat.

gery76 (5 comentarii) • 29 ianuarie 2013, 6:39

@Dan
-Felicitari pentru curajul de a spune ce gandesti,eu de mult timp spun ca Nadal ,este corespondentul in tenis al ”marelui”ciclist Armstrong,iar Murray este ”urmasul” sau.
-Uitati-va la structura fizica a lui Federer[ pentru mine unicul campion] si la lui Djokovic[ un tip cu o ambitie senzationala,un adevarat BARBAT,ce nu are nici pe departe talentul urias al lui Roger,dar are o vointa de a muta muntii din loc],ei chiar par oameni normali,nu niste musculosi”vitaminizati”.
-Becker,Ivanisevic,Sampras,Courier,Stich,erau tenismani cu o forta incredibila,Boris si Pete dublati si de o tehnica superba,dar niciodata nu dadeau de banuit c-ar avea ”imbunatatiri”,pe cand la Nadal si Murray si gestica este una ce-i tradeaza in fiecare moment.

Bog (1 comentarii) • 29 ianuarie 2013, 13:34

Mai au rost comparatiile ? Revedeti finala … Nole mult peste Murray atat fizic cat si ca tehnica , plus vointa de fier …

ghidirmic (1 comentarii) • 31 ianuarie 2013, 11:47

Nole a egalat recordul lui Andre si Roger : de 4x A.O.
Istoria va retine ca Novak Djokovic a reusit castigarea de 4 ori a trofeului de la Australian Open, la fel ca Andre Agassi si Roger Federer si nu va spune nici pe cine a batut in semifinala si nici in finala.Vorba cantecului : invingatorul ia totul! Daca primul titlu a fost castigat in 2008, insemnand si primul trofeu de mare slam pentru sarb, din 2011 au fost 3 ani la rand cand Nole a jucat cu trofeul de masa si de fiecare data l-a castigat.
Acum, dupa ce a scapat din “ghiarele” lui Wawrinka, cel care a jucat exceptional ca sa-l poata bate, el si-a luat masuri de siguranta si l-a zapacit atat de tare pe sarmanul David Ferrer incat acesta nu a reusit sa ia nici macar atatea ghemuri cat sa adune de un set.Astfel se prezenta Djokovic la marea finala, nu inainte de a face pe medicul atunci cand Henry Leconte s-a prefacut a fi in prag de colaps.Lumea l-a aplaudat cu dragoste pentru ca nimaui nu-i poate fi indiferent felul in care se poarta exuberantul balcanic, nici macar lorzilor de la Wimbledon care organizau o finala , timp in care din vestiarul lui Nole se auzeau chiuituri si muzica lui Bregovici.Daca merita sa castige, o merita si pentru faptul ca stie sa se bucure, pentru ca Murray, adversarul sau din finala se arata specialist la asumarea durerii, la grimase, si a imposibilitatii intelegerii tenisului pe care-l joaca adversarul sau. Murray care este un aparator fenomenal a sfarsit prin a ceda, el care joaca precum un pingponghist la activizare, si atunci cine sa-l mai bata pe sarb, daca el nu vrea sa piarda?
Primul set este castigat de Murray care reuseste sa-i “fure” setul, pentru ca orice s-ar spune Djokovic a avut 5 mingi de break, dar nu i-a mai iesit tiebreak-ul.In setul doi dreptatea si-a intrat in drepturi si a luat si Nole un tiebreak.Ce a urmat, a fost un drum simplu, din ce in ce mai simplu spre final, cand scorul devenea transant.Spre sfarsitul setului doi, scotianul a avut proasta inspiratie sa prinda si sa scoata in afara campului de joc o pana de porumbel, sau poate de pescarus, care s-a dovedit o gresita inspiratie: de atunci a mai facut vreo 5 ghemuri si nimic mai mult.A fost pana destinului care trebuia sa-i ramana pe teren dar el a ales sa o alunge, precum energia sa care se cheltuia mereu si mereu. Stie si Nadal, si Ferrer si Federer ce inseamna sa alergi 4 sau 5 seturi cu Nole, care ajunge sa te epuizeze, pe masura ce el renaste si apoi urla invingator rupandu-si tricolul.Nimic mai firesc decat victoria sa, care nu numai ca a bucurat Serbia dar si Europa si America.
Naturaletea, credinta si smerenia lipseste cu desavarsire unora, iar el le are din plin
Tactica lui Murray a fost simpla : sa-l joace mult pe forehand, lovitura pe care el si Lendl au gasit de cuviinta sa o pistoneze si apoi sa-l atace decisiv pe backhand de unde se puteau astepta la pasinguri mai putin reusite.Daca Murray l-a jucat lung pe Nole ca sa nu atace, nici el nu a prea venit la fileu, unde mai trebuie si reflexe si agilitate si nu doar anduranta sau intuitia care functioneaza in lungul terenului.Tactica a fmers cam un set, dupa care bine bagat in forma cu forehandul Nole a inceput presiunea tocmai cu aceasta lovitura si s-a dovedit foarte eficient.Murray devenea din ce in ce mai lent, mai nervos si mai tarziu mai resemnat.Va mai trebui sa astepte inca macar vreo 7 luni fiindca la Roland Garros va fi imposibil sa se impuna, iar la Wimbledon magicul Federer este stapanul.Poate la US Open sa renasca dar si acolo dai peste Djokovic , dar si del Potro, dar si Isner, poate si francezii care sunt acum o adevarata …cruciada.
Murray a mai reusit o isprava: daca a vazut ca nu poate face punctul a scapat a doua minge din buzunar ca acesta sa se rejoace…Desigur ca glumesc, dar daca nu a fost avertizat asa cum spune regulamentul, macar era alt semn, precum ca mingile nu-l mai ascultau. In schimb pe Nole il asculta si el face cele mai frumoase puncte ale meciului.In primul, Nole ataca , a construit punctul dar o minge mai scurta ii permite lui Murray sa contraatace, el ajunge la fileu, Nole se apara cu un semilob pe rever si Murray face un voleu stop in unghi foarte ascutit dar Nole alearga si impinge minge in lungul liniei pe laga Murray care intarzie la interceptie…Punctul al doilea il gasete pe Nole prins pe picior gresit, dar se redreseaza si din cadere scoate contrepied-ul, Murray face voleu in cros cu backhandul dar Nole e deja acolo, dupa ce se adunase de pe jos, si reuseste un lung de linie teribil, Murray scota cu greutate si se naste o scurta , dar sarbul vine rapid si face contrascurta geniala.
Daca in prima ora de joc si poate jumatate din cea de a doua lui Nole ii era greu sa faca punctul desi conducea ostilitatile, pe masura ce timpul trecea doar el se mai putea impune, dar i-au trebuit 16 ghemuri cu servicii ale lui Murray pana a reusit primul break.
Djokovic vs. Murray 6-7, 7-6, 6-3, 6-2 si mainile lui Agassi au oferit trofeul!