Oana Dușmănescu

Descoperă subiecte de viață în sporturi extreme și povești extreme în sporturi la care toată lumea crede că se pricepe

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Oana Dușmănescu
American Bully

Mai țineți minte istorioara aceea ușor tulbure din timpul Jocurilor Olimpice de la Rio, în care Lochte și alți câțiva înotători americani au inventat că au fost victimele unui jaf armat? De fapt, vandalizaseră, beți, o stație de benzină și […]

...

”It’s coming home, lads”

De ce iubește lumea o echipă pe care, în paralel, o ceartă? Că a avut traseu ușor, că nu a jucat tocmai fotbal, că pe alocuri s-a chinuit pe teren și ne-a chinuit și pe noi, în fața televizoarelor?

Vraja […]

...

Era în care râsul se îneacă

Glumele politice. Glumele întortocheate din fake news, cele care-ți trimit un nod în gât. Știrile gen pamflet, dar nu genul subtil și distractiv, ci cele care par mai amare și mai triste decât cele reale. Toate astea scufundă simțul umorului […]

...

Cele mai complicate lucruri din lume

Primele biciclete au fost inventate la începutul secolului al nouăsprezecelea. De-abia la începutul acelui secol, adică acum vreo 200 de ani. La cât de repede am învățat că trece vremea, descoperirea asta atât de simplă pare că a venit foarte, […]

...

Regi de tot felul

Vineri seara, puteai să ții cu Spania sau cu Portugalia sau cu vreo echipă de pe vreo planetă încă necartografiată. Cristiano e ca un dragon acaparator, devastator, încrezut și imposibil de imitat. Unii spun că dragonii fac prăpăd și nimic […]

...

Jos textila!

Tricoul cu suporteri e prea mare. Pentru toată lumea

Permalink to Jos textila!
duminică, 11 octombrie 2015, 9:31

Azi e zi de meci. O zi de-a dreptul dureroasă, chinuitoare, un Halloween venit mai devreme, dar care nu are nimic haios sau ironic în el. O zi în care oamenii de pe tricoul imens cu fețe de suporteri care merită, într-o bună zi, martirizați, asistă cum o mînă de torționari fără voie nu sînt capabili – sau poate sînt, cine mai știe? – să-și ducă la sfîrșit o promisiune, care, la prima vedere, părea oarecum ușoară.

Nu, nu e genul acela de dramatism pentru care să ți se lățească inima de emoție, în care adrenalina să fluctueze în valuri plăcute. Călăii în galben, cu același antrenor de care îmi aduc eu aminte cînd vine vorba de fotbal, aduc cu ei un tremur ciudat, trimit înainte un buzdugan bolovănos și-un renume dubios. Este echipa României, trebuie să-ți fie frică de ea cînd intră pe teren. Da, recunosc, eu, ca suporter, mor de frică! Sînt atît de înspăimîntată încît nici nu sînt foarte sigură c-o să am tăria de a mă uita la meciul cu Insulele Feroe.

Azi, chinul se sfîrșește. Într-un fel sau altul.  Nici nu prea contează cum, de vreme ce lucrurile oricum par înțepenite, la nivel de mentalitate, de joc, de federație. În orice caz, FRF și echipa națională țin, de cîteva luni bune, un curs de antidezvoltare personală, prin care ne educă potrivit circumstanțelor, plesnind peste creștet optimismul și făcînd preș niște speranțe – pe care tot ele ni le-au creat, inițial, cu nonșalanță și lipsă de responsabilitate.

Dacă echipa României se califică însă, chinul se prelungește pentru toată lumea. Va fi ca un „Tânăr și neliniștit”, lent și dureros, cu personaje mîndre de ele și îngropate în sistem, care nu merită nici măcar una dintre fețele de pe tricoul cu suporteri. Piatra de moară s-ar muta astfel la turneul final european, unde luminile scenei sînt mult mai concentrate pe protagoniști decît în preliminarii și unde un egal va fi apreciat, în sfîrșit, la adevărata lui valoare.

Mi se pare că peste toată această campanie se aude un singur cuvînt. „Demisia” – oricare ar fi jucătorii. „Demisia” – oricare ar fi selecționerul. „Demisia” – oricare ar fi conducerea FRF. O lume în care fotbalul românesc s-a rătăcit fatal și nu se mai regăsește, împiedicat, cu un nod în gît, cu falși  eroi, fie ei înțoliți în echipamentul acela atît de prețios sau în costume cu ștaif.

Acel tricou cu fețele suporterilor este o idee minunată, irosită pe cine nu trebuie. Jucătorii naționalei nu văd aceste fețe, nu-i interesează. Oricare ar fi încheierea din seara aceasta.

Comentarii (6)Adaugă comentariu

Paul (1 comentarii)  •  11 octombrie 2015, 10:16

mishto – ” Acel tricou cu fețele suporterilor este o idee minunată, irosită pe cine nu trebuie. Jucătorii naționalei nu văd aceste fețe, nu-i interesează. Oricare ar fi încheierea din seara aceasta. Jucătorii naționalei nu văd aceste fețe, nu-i interesează. Oricare ar fi încheierea din seara aceasta.”

ionnis (1 comentarii)  •  11 octombrie 2015, 14:38

bine punctat

Radu_pnt (2 comentarii)  •  11 octombrie 2015, 14:39

n-am putut sa termin textul de citit… chiar nu-mi mai pasa de calificarea nationalei de fotbal.. mi-as dori sa pierdem…daca nu am fost capabili sa jucam la victorie cu Ungaria si Grecia (cea mai „puternica” echipa din grupa…care are 3 puncte si e pe ultimul loc…iar Feroezii i-au batut de doua ori) si ne punem ultima speranta cu Finlanda si Feroe… Unde esti tu Pitzurca…care ne-ai dus pe locul 1 in grupa si 7 mondial?? … Vreau totusi sa aduc aminte ca Nationala de Rugby… STEJARII joaca astazi la o CUPA Mondiala contra Italiei…Calificarea pentru urmatorul MONDIAL din 2019!!! Unde-s articolele??? cui ii pasa de acest sport? Am facut senzatie la aceasta cupa cu Victoria contra Canadei..si defensiva feroce contra Frantei si a Irlandei…atat cat ne-a tinut.. Fanii din Tara Galilor, Australia…etc ma saluta si ma respecta in metrou datorita LOR!! UNDE e respectul NOSTRU ca NATIE si ca PRESA SPORTIVA pentru EI??? RUGBYSTII nostri..Stejarii nostri?????

Valeriu (1 comentarii)  •  11 octombrie 2015, 21:53

Am urmarit interviurile jucatorilor romani de dupa meciul cu Feroe si toti au multumit familiilor… nici un cuvant despre cei 50.000 de suporteri de la meciul cu Finlanda sau sutele de mii de suporteri din meciurile de calificare. Pacat de acele tricouri cu fetele celor care iubesc echipa nationala, care platesc un bilet si vin pe stadion indiferent cum e vremea sau la ce ora e meciul, daca u cu ce sa se intoarca acasa sau nu. Ei au salarii mari la echipele de club si isi permit luxul de a-i certa pe cei care sufera cu adevarat daca fotbalul romanesc nu e la inaltime. Chiriches datoreaza scuze tuturor suporterilor Romaniei iar ceilalti jucatori, gen Maxim, e bine sa inceapa sa fie modesti asa cum doar niste jucatori de calitate pot fi.

malmo (2 comentarii)  •  11 octombrie 2015, 22:39

Calificare Chinuita… in cea mai penibil de usoara grupa!
Vai de mama ei Calificare!
Asa ar trebui titrat

Nimeni nu mai vrea sa inghita „soparlele” si minciunile mass-mediei romanesti Vezi Doamne acum exalteaza de Fericire!

Calificarea e privita de fanii romani ca o usurare dupa ce nervii le-au fost intinsi la maximum intr-o grupa penibil de slaba

E un oftat prelung dupa ce ai izbutit sa ajungi in final la capatul drumului pe care nu credeai ca-l mai gasesti.
Asta e reactia reala a romanilor. Nu o mare bucurie.
Departe de aceea senzatie de bucurie traita in noembrie ’93 respectiv ’97. Atunci s-a chemat bucurie.

A nu se confunda sentimentul de usurare Oftatul prelung cu termenul de mare bucurie. Ar fi o greseala fata de realitatea pe care fanul roman o simte cu adevarat.
Dar cui ii mai pasa de ce titreaza presa?
Realitatea insa n-o puteti insela oricit v-ati stradui. Noapte buna Romanie!

mal. (2 comentarii)  •  12 octombrie 2015, 8:58

Frumos articol. Mi-a plăcut foarte mult. Ca dovadă a adevărului material din acest articol vedeți declarația unui ‘fotbalist” din națională (Bogdan Stancu). Unde creier nu e, degeaba e picior…

Comentează