Frontul de Est învață lucruri noi
Ați auzit? S-a dat pămîntul cu fundul în sus. România și Japonia au făcut schimb pe hartă Serios. Japonia începe să-și extindă talentele sportive în discipline la care acum 10 ani nu visa. La care nici fizicul, nici tradiția nu-i […]
Ați auzit? S-a dat pămîntul cu fundul în sus. România și Japonia au făcut schimb pe hartă
Serios. Japonia începe să-și extindă talentele sportive în discipline la care acum 10 ani nu visa. La care nici fizicul, nici tradiția nu-i recomandau pe niponi. În schimb, România a devenit o țară a organizării perfecte, a muncii cu cap și a eficienței, așa cum apare acest cuvînt scris în dicționar.
Nu. Numai prima parte este adevărată. Japonia se dezvoltă în sport și, în drumul ei minuțios și planificat, i-a găsit pe români pe post de pernă de ascuțit ghearele.
Săptămîna trecută, în preliminariile pentru Jocurile Olimpice de la Sochi, din 2014, hocheiștii niponi au trecut de „naționala” României cu 2-0. E adevărat, turneul a avut loc la ei acasă, în orașul Nikko. E adevărat, clasamentul mondial plasează în acest moment Japonia deasupra României. Asiaticii au un avantaj de 5 locuri, 22 versus 27. E adevărat că scorul nu e mare. Dar e la fel de adevărat că înfrîngerea aplicată de japonezi, urmată de cea identică adminstrată de sud-coreeni tot în grupa de calificare, lasă de tot în urmă anii trecuți, cînd, cel puțin cu echipele asiatice, hocheiștii de pe la noi erau cocoși.
Ca și cum bătaia de la hochei pe gheață de la ei de acasă nu ar fi fost suficientă, japonezii ne-au mai arătat o dată cum se face treaba și la București. De data aceasta, temuții rugbyști din Ţara Soarelui Răsare au dat de pămînt cu „stejarii”, cam desfrunziți oricum în ultimii ani și cu crengile la pămînt. 34-23 într-un meci test, prima victorie în Europa a băieților kamikaze din toată istoria lor. Urmează meciul românilor cu SUA peste cîteva săptămîni, mi-e teamă rău de ce-ar putea să ne facă și americanii.
Că japonezii au un jucător de tenis în primii 20 ai lumii la simplu – pe Kei Nishikori – și românii nu, mai treacă-meargă. Că la Olimpiada de la Londra s-au clasat pe locul 11, iar România pe locul 27 este ceva obișnuit și așteptat, ceva venit din diferențele de bugete, de preocupare, de programe de pregătire. Dar că și teritoriul jocurilor de forță este ocupat de băieții kamikaze, asta vine ca o poveste ușor absurdă și care ar trebui să dea de gîndit celor ce, într-un fel sau altul, mai guvernează sportul românesc.
Ca să ne scuturăm din inerție și din prezentul uscat, ne trebuie și nouă un cutremur supărat, urmat de un tsunami și de un mic dezastru nuclear. Din fericire, nu la propriu.