Unde-i mama?

Asta e întrebarea puștiului lui Cristiano Ronaldo pentru tatăl său, un tată celebru și ciudat

Tații singuri sînt adorabili. Sînt stîngaci, dar se tratează cum pot. Sînt uneori drăgălaș-inutili, dar încearcă din răsputeri, în ciuda naturii și în ciuda așteptărilor omenirii întregi de-a da greș, s-o  scoată la capăt. Cunosc tați singuri care, fără să fi preluat cu pretenții rolul de mamă, sînt perfecți pentru copiii lor. Care au de oferit atîta blîndețe, atîta duioșie și atît devotament încît devin adevărate modele printre părinți.

Numai că acei tați pe care-i cunosc au pățit ceva de-au rămas singuri. Jumătatea le-a dispărut de lîngă copii, într-un fel sau altul, iar ei au rămas.  Cristiano e puțin pe dos din punctul acesta de vedere. El a rugat, probabil chiar a plătit o femeie să-i facă un copil, pe care l-a luat cu el, din Statele Unite în Europa. A crezut, probabil, că temperamentul său, iubirea incontestabilă față de băiețel, finanțele, celebritatea, perspectiva lui (de de)asupra lumii vor compensa cu vîrf și îndesat și nu-i  vor aminti niciodată copilului că are o întrebare importantă de pus.

Micul experiment nu și-a lăsat însă atenția distrasă. A așteptat să împlinească 5 ani ca să-și dea seama că, în ciuda luxului din jurul lui și a atenției de care se bucură la modul autentic, îi lipsește ceva. Ceva ce n-a cunoscut niciodată, decît poate prin comparație și prin instinct, paradoxal, prin absență. El nu știe că e rezultatul unui aranjament, al unei adopții misterioase, că are drept tată un personaj puternic și capricios, care a făcut un fiu pe care nu vrea să-l împartă niciodată cu nimeni. Și asta, cu siguranță, îl stîrnește să-și imagineze povești. Povești despre mama. Linia dintre iubire, teritorialitate, dragoste părintească și, pe românește, egoism este foarte subțire. Și toate acestea nu-i sînt caracteristice doar lui Cristiano Ronaldo. Și nici măcar taților singuri.

Cu toții ne tragem din doi oameni. Buni, răi, deștepți, proști, faimoși, anonimi, virtuoși, criminali, întregi la cap sau demenți, fotbaliști galactici sau simpli muritori. Avem rădăcini, chiar dacă ele uneori se rup, de la sine sau smulse. E dreptul nostru să le cunoaștem – e o neliniște îndreptățită și un plîns justificat.

Fără să-și dea seama, probabil, Cristiano Senior și-a asumat un lucru foarte greu de dus pe umeri, pe lîngă dulcea povară a creșterii lui Cristiano Junior. Și-a asumat gestionarea unei taine legate de cea mai importantă persoană din viața fiului său. Care, oricît ar vrea să creadă altfel, nu este el.