Vă mai amintiți de Bojan?

Cum care Bojan? Krkic. Barcelona. Stoke City. Sau povestea unei ratări, nici măcar depline

Desigur că vă amintiți de Bojan. În primul rînd, povestea lui de puști teribil, frumușel și talentat, nu s-a petrecut cu foarte mult timp în urmă. De fapt, este încă în plină desfășurare, pentru că Bojan împlinește peste doar cîteva zile 25 de ani, care o fi vîrsta înfloririi în alte domenii profesionale, ba chiar și în alte ramuri sportive. În fotbalul modern însă 25 reprezintă alarma unor trenuri pierdute și greu de întors din drum.

Bojan a debutat la Barcelona la 17 ani și 19 zile, doborînd astfel recordul lui Messi. Era copilul clubului de la bun început, ca și argentinianul. În 2011 a fost vîndut către AS Roma cu 12 milioane de euro. Este campion în 2014 cu Ajax Amsterdam. De la care a fost transferat la Stoke City, pentru 1,8 milioane de euro. Valoarea de piață a lui Bojan a scăzut extrem de repede, o dată cu așteptările optimiștilor care credeau că paralelele cu Messi nu se vor opri doar în privința vîrstei primului meci la echipa mare a Barcei.

Unul din ghinioanele lui Krkic s-a numit Pep Guardiola, care nu l-a iubit deloc pe puști și care a considerat că integrarea lui la Barcelona pe termen lung este imposibilă. Al doilea mare ghinion sînt accidentările. Bojan putea fi totul și pînă la urmă a ajuns un nume la jumătate, un jucător care nici să se rateze ca la manual nu a fost în stare. Într-o vreme părea că viitorul lui nu are cum să se împotmolească în nici un fel. Am clipit de cîteva ori din pleoape și trăim viitorul-prezent al lui Bojan Krkic, care e departe de-a fi strălucitor.

E un prezent obișnuit, care poate li se potrivește celor celor care n-au început cu anvergura și cu avantajele lui Krkic, dar care a înșelat speranțele celor care-l vedeau foarte sus, prin talent și prin educație fotbalistică.

Uneori, granița dintre a primi direct glazura tortului și a te mulțumi cu un pic de blat neînsiropat și înecăcios e mai greu de observat decît ar trebui, pentru că oamenii te uită. Întîmplările nefaste, pașii greșiți trebuie să fie puțini, iar uneori munca și dedicarea au rolul lor important, dar nu sînt nicidecum suficiente. Mai ales pentru un tip care, la 18 ani, cîștiga primul din cele două trofee UCL.

E greu să începi invers, poate. Iar apoi să nu știi unde să te duci, încotro s-o apuci, ca să fii sigur că nu te vei pierde pe drum. E greu să știi că destinul îți era prezis a fi cu totul altul, iar tu ești și săptămîna aceasta pe lista accidentaților, la Stoke City.