Oana Dușmănescu

Descoperă subiecte de viață în sporturi extreme și povești extreme în sporturi la care toată lumea crede că se pricepe

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Oana Dușmănescu
American Bully

Mai țineți minte istorioara aceea ușor tulbure din timpul Jocurilor Olimpice de la Rio, în care Lochte și alți câțiva înotători americani au inventat că au fost victimele unui jaf armat? De fapt, vandalizaseră, beți, o stație de benzină și […]

...

”It’s coming home, lads”

De ce iubește lumea o echipă pe care, în paralel, o ceartă? Că a avut traseu ușor, că nu a jucat tocmai fotbal, că pe alocuri s-a chinuit pe teren și ne-a chinuit și pe noi, în fața televizoarelor?

Vraja […]

...

Era în care râsul se îneacă

Glumele politice. Glumele întortocheate din fake news, cele care-ți trimit un nod în gât. Știrile gen pamflet, dar nu genul subtil și distractiv, ci cele care par mai amare și mai triste decât cele reale. Toate astea scufundă simțul umorului […]

...

Cele mai complicate lucruri din lume

Primele biciclete au fost inventate la începutul secolului al nouăsprezecelea. De-abia la începutul acelui secol, adică acum vreo 200 de ani. La cât de repede am învățat că trece vremea, descoperirea asta atât de simplă pare că a venit foarte, […]

...

Regi de tot felul

Vineri seara, puteai să ții cu Spania sau cu Portugalia sau cu vreo echipă de pe vreo planetă încă necartografiată. Cristiano e ca un dragon acaparator, devastator, încrezut și imposibil de imitat. Unii spun că dragonii fac prăpăd și nimic […]

...

Zombie cu obstacole

Atletismul românesc face ce face şi scoate o surpriză o dată la patru ani, de Olimpiadă. O surpriză sau măcar o speranţă

Ancuța Bobocel aleargă de ani buni cursa de 3.000 metri obstacole. Sîmbătă, la etapa de Diamond League de […]

luni, 16 iulie 2012, 9:52

Atletismul românesc face ce face şi scoate o surpriză o dată la patru ani, de Olimpiadă. O surpriză sau măcar o speranţă

Ancuța Bobocel aleargă de ani buni cursa de 3.000 metri obstacole. Sîmbătă, la etapa de Diamond League de la Londra, a și cîștigat-o. Așa ceva nu s-a mai pomenit de multă vreme, cuvintele „atlet”, „român” și „victorie” în aceeași propoziție sau frază. Acest sport a părut că, după ce și-a trăit utima sclipire de glorie constantă alături de Gabriela Szabo, a coborît apoi cît a putut de mult. Nu a mai oferit promisiuni și emoții, a murit încet-încet aproape de tot, palpitînd din cînd în cînd, făcîndu-ne să înviem amintiri și speranțe. A murit lent.

Dar nu de tot.

Căci deja se instaurează o regulă fericită. La Atena, la Jocurile Olimpice din 2004, pe lîngă argintul la triplusalt al lui Marian Oprea și cel al Ionelei Tîrlea la 400 metri garduri, așteptate și prețuite ca atare, venea și o medalie oarecum de nicăieri. Bronzul acela la 1.500 de metri doare acum îngrozitor, pentru că ea a rămas, iar fata care a cîștigat-o a plecat fără să-i ceară nimeni. Maria Cioncan a fost surpriza Olimpiadei ateniene, stingîndu-se apoi în accidentul de mașină care a scos de pe pistă o viață și, poate, alte medalii.

La Beijing, cu patru ani în urmă, cursa de maraton se încheia, într-o bună dimineață, cu triumful Constantinei Diță. Un aur venit de nicăieri, și poate pentru acest lucru cu atît mai valoros și mai încîntător. 42,195 de kilometri înghițiți în căldură și praf și, la capăt, cîștigătoarea – o româncă în vîrstă de 38 de ani la momentul victoriei. Toate elemente extreme, reunite providențial pe tricolor. Cea mai neașteptată medalie în proba rezistenței și a durerii din atletism.

Paulo Coelho (știu, știu, un scriitor ușurel, comercial, de ignorat, de necitit) spunea că un lucru care se întîmplă o dată nu e necesar să se repete. Dar un lucru care s-a întîmplat deja de două ori se va întîmpla cu siguranță și a treia oară. Mi-ar plăcea să văd aplicată filosofia lejeră a brazilianului la probele de atletism de la Oimpiada britanică, în dreptul României. Încă o surpriză care să bucure o seară fierbinte, pe axa Londra-București. Încă un erou neprogramat nu o să strice nimănui, niciodată. Eroi necunoscuți dintr-un sport pe trei sferturi zombie.

Așa că aleargă, Ancuța! Aleargă cît poți, chiar dacă tu alergi cursa aceea de 3.000 de metri, cu multe obstacole!

Comentarii (3)Adaugă comentariu

ovidiu-3003 (166 comentarii)  •  16 iulie 2012, 12:57

Superb articol …mi a placut mult .Sper sa aveti dreptate si atletismul romanesc sa castige macar o medalie la Olimpiada .

gin (5 comentarii)  •  16 iulie 2012, 13:07

Oana, ma bucur pentru victorie, dar cursa a fost slaba ca participare. N-au fost etiopiencele, kenyencele, rusoaicele care conteaza… Timpul,insa, este remarcabil.

alex.j (2 comentarii)  •  19 iulie 2012, 22:54

Bobocel e nimeni ! Nu cistiga nimic la Londra , nu va fi nici in finala si o zic nu din rautate ci pentru ca la Olimpiada alearga niste valori cu care ea n-a alergat niciodata !

Comentează