Emoţii mişcate

Transmisia TV de la Euro a dislocat un moment lacrimogen, mutîndu-l într-un loc unde părea mai potrivit Probabil că UEFA s-a gândit că nemţilor le lipsesc emoţiile. Cel puţin în fotbal, nu ştiu dacă şi în afara lui. Lacrimile femeii […]

Transmisia TV de la Euro a dislocat un moment lacrimogen, mutîndu-l într-un loc unde părea mai potrivit

Probabil că UEFA s-a gândit că nemţilor le lipsesc emoţiile. Cel puţin în fotbal, nu ştiu dacă şi în afara lui. Lacrimile femeii din public se scurseseră deja pe obrajii ei în timpul imnului, aşa cum singură a povestit. Nicidecum după cel de-al doilea gol al lui Balotelli din semifinală, aşa cum a fost alcătuit montajul mincinos. Pînă atunci, lacrimile ei se uscaseră. Şi nu a dorit deloc să se pună accentul pe nişte lacrimi plînse în altă secvenţă. Atîta onestitate rece este de-a dreptul înfricoşătoare.

Pînă la urmă, desincronizarea sensibilităţilor nu reprezintă cel mai mare păcat. Pare a fi rezultatul direct al faptului că suporterii nu s-au înghesuit să umple tribunele lui Euro 2012. Şi calculul iese simplu – mai puţini oameni pe scaune, mai puţine reacţii de surprins.

Imaginea e convingătoare. Şi cu siguranţă au existat, pe undeva, nişte fani germani care au plîns după semifinală. Cineva de la butoane sau altcineva mai presus de ele a simţit nevoia să umanizeze galeria Germaniei, lucru superfluu. La ce echipă are Germania, la ce echipă a avut întotdeauna, galeria din spatele ei nu poate fi decît plină de sentimente şi emoţii. Din cauza aceasta exagerările au părut un strop jignitoare. Au minimalizat nişte feelinguri, încercînd să dramatizeze şi mai tare adevărul – Germania s-a oprit în semifinale. Au vrut să contrazică printr-un mic truc spiritul unei naţii care îşi exprimă interiorul mai degrabă prin filosofie decît prin poezie. Căci poate tot, nemţii sînt cei care au descoperit un alt mare adevăr al lumii: suferinţa din fotbal tot suferinţă se numeşte, dar parcă trece puţin mai repede.

Nici măcar nu cred că a fost vorba despre manipulare. Pragmaticii de la UEFA nu au fost mulţumiţi cu pragmaticii germani din tribune şi au intenţionat să-i însufleţească, fără ca acest lucru să le fie cerut. Lumea se îndreaptă din nou în mod veritabil către emoţie şi sensibilitate sau e doar o chestiune de butoane, de cerere şi ofertă? Poate că la Mondialele din 2022, cele din Qatar cele care se anunţă de pe acum supermodernizate, vor fi testate, prin turnicheţi, capacitatea de emoţionare şi disponibilitatea la zîmbet/plîns ale cumpărătorilor de bilete.