Oana Dușmănescu

Descoperă subiecte de viață în sporturi extreme și povești extreme în sporturi la care toată lumea crede că se pricepe

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Oana Dușmănescu
American Bully

Mai țineți minte istorioara aceea ușor tulbure din timpul Jocurilor Olimpice de la Rio, în care Lochte și alți câțiva înotători americani au inventat că au fost victimele unui jaf armat? De fapt, vandalizaseră, beți, o stație de benzină și […]

...

”It’s coming home, lads”

De ce iubește lumea o echipă pe care, în paralel, o ceartă? Că a avut traseu ușor, că nu a jucat tocmai fotbal, că pe alocuri s-a chinuit pe teren și ne-a chinuit și pe noi, în fața televizoarelor?

Vraja […]

...

Era în care râsul se îneacă

Glumele politice. Glumele întortocheate din fake news, cele care-ți trimit un nod în gât. Știrile gen pamflet, dar nu genul subtil și distractiv, ci cele care par mai amare și mai triste decât cele reale. Toate astea scufundă simțul umorului […]

...

Cele mai complicate lucruri din lume

Primele biciclete au fost inventate la începutul secolului al nouăsprezecelea. De-abia la începutul acelui secol, adică acum vreo 200 de ani. La cât de repede am învățat că trece vremea, descoperirea asta atât de simplă pare că a venit foarte, […]

...

Regi de tot felul

Vineri seara, puteai să ții cu Spania sau cu Portugalia sau cu vreo echipă de pe vreo planetă încă necartografiată. Cristiano e ca un dragon acaparator, devastator, încrezut și imposibil de imitat. Unii spun că dragonii fac prăpăd și nimic […]

...

Emoţii mişcate

Transmisia TV de la Euro a dislocat un moment lacrimogen, mutîndu-l într-un loc unde părea mai potrivit Probabil că UEFA s-a gândit că nemţilor le lipsesc emoţiile. Cel puţin în fotbal, nu ştiu dacă şi în afara lui. Lacrimile femeii […]

luni, 2 iulie 2012, 11:27

Transmisia TV de la Euro a dislocat un moment lacrimogen, mutîndu-l într-un loc unde părea mai potrivit

Probabil că UEFA s-a gândit că nemţilor le lipsesc emoţiile. Cel puţin în fotbal, nu ştiu dacă şi în afara lui. Lacrimile femeii din public se scurseseră deja pe obrajii ei în timpul imnului, aşa cum singură a povestit. Nicidecum după cel de-al doilea gol al lui Balotelli din semifinală, aşa cum a fost alcătuit montajul mincinos. Pînă atunci, lacrimile ei se uscaseră. Şi nu a dorit deloc să se pună accentul pe nişte lacrimi plînse în altă secvenţă. Atîta onestitate rece este de-a dreptul înfricoşătoare.

Pînă la urmă, desincronizarea sensibilităţilor nu reprezintă cel mai mare păcat. Pare a fi rezultatul direct al faptului că suporterii nu s-au înghesuit să umple tribunele lui Euro 2012. Şi calculul iese simplu – mai puţini oameni pe scaune, mai puţine reacţii de surprins.

Imaginea e convingătoare. Şi cu siguranţă au existat, pe undeva, nişte fani germani care au plîns după semifinală. Cineva de la butoane sau altcineva mai presus de ele a simţit nevoia să umanizeze galeria Germaniei, lucru superfluu. La ce echipă are Germania, la ce echipă a avut întotdeauna, galeria din spatele ei nu poate fi decît plină de sentimente şi emoţii. Din cauza aceasta exagerările au părut un strop jignitoare. Au minimalizat nişte feelinguri, încercînd să dramatizeze şi mai tare adevărul – Germania s-a oprit în semifinale. Au vrut să contrazică printr-un mic truc spiritul unei naţii care îşi exprimă interiorul mai degrabă prin filosofie decît prin poezie. Căci poate tot, nemţii sînt cei care au descoperit un alt mare adevăr al lumii: suferinţa din fotbal tot suferinţă se numeşte, dar parcă trece puţin mai repede.

Nici măcar nu cred că a fost vorba despre manipulare. Pragmaticii de la UEFA nu au fost mulţumiţi cu pragmaticii germani din tribune şi au intenţionat să-i însufleţească, fără ca acest lucru să le fie cerut. Lumea se îndreaptă din nou în mod veritabil către emoţie şi sensibilitate sau e doar o chestiune de butoane, de cerere şi ofertă? Poate că la Mondialele din 2022, cele din Qatar cele care se anunţă de pe acum supermodernizate, vor fi testate, prin turnicheţi, capacitatea de emoţionare şi disponibilitatea la zîmbet/plîns ale cumpărătorilor de bilete.

Comentarii (5)Adaugă comentariu

Victor (2 comentarii)  •  2 iulie 2012, 14:02

Nu i vorba despre butoane lacrimi sau zimbete trucate.
Sportul a devenit o afacere. Tutelata de UEFA. Si ca n orice „afacere” lacomia hominizilor lasa urme. Altadata germania avea jucatori blonzi, chiar daca nu erau cei mai buni, cu siguranta nu paraseau terenul pina nu erau complet epuizati. o natie nu i o adunatura.

Victor (2 comentarii)  •  2 iulie 2012, 21:43

Bine ! nu mai afisati ultima postare. mi am iesit din fire si v am mustruluit !

outwest (1 comentarii)  •  3 iulie 2012, 5:03

Colegul meu neamt dupa Chelsea-Bayern, printre „hm”-uri triste: „Nu om fi noi emotionali (emotivi?) in legatura cu multe lucruri, dar suntem foarte emotionali cand vine vorba de fotbal. We love our football.”

barbu (5 comentarii)  •  3 iulie 2012, 13:02

deci, vorba lui victor 1: globalizarea, domnilor! şi criza… cu jucători mai ieftini, dar mai proşti.
la noi, ce să mai speri de la ăia liberi de contract?!

alex (2 comentarii)  •  6 iulie 2012, 20:28

Nemtii nu stiu sa se apere. Asa au facut si in cele doua razboaie mondiale. Istoria se repeta…

Comentează