Scriitorii de pe zgură

Iujnîi a folosit suprafața de la RG pentru a-și cere iertare pentru înfrîngere. Sufletul rusesc combinat cu Parisul vesel

Deși nu a fost nimic vesel la înfrîngerea lui Mihail Iujnîi în fața lui David Ferrer. Trei seturi scurte, 6-0, 6-2, […]

Iujnîi a folosit suprafața de la RG pentru a-și cere iertare pentru înfrîngere. Sufletul rusesc combinat cu Parisul vesel

Deși nu a fost nimic vesel la înfrîngerea lui Mihail Iujnîi în fața lui David Ferrer. Trei seturi scurte, 6-0, 6-2, 6-2. O oră și 41 de minute de chin, relativ puțin pentru un meci de tenis, dar foarte mult pentru victima Iujnîi. Pentru fanii pe care i-a supărat cu acest eșec, rusul a scris cu piciorul pe zgură un singur cuvînt. Sorry. A luat cele două elemente care l-au trădat sîmbătă, terenul cărămiziu și propriul trup, și și-a făcut din ele hîrtie și creion, într-un gest ironic, aproape poetic, care multora nu le trece prin cap.

Tot sîmbătă, Kaia Kanepi a desenat pe zgură o inimioară, după ce a eliminat-o pe Caroline Wozniacki. Cum să nu te îndrăgostești, măcar un strop, de zgura pe care ai reușit să învingi fostul lider mondial? Cum să nu faci publică, printr-o ieșire copilăreasco-artistică, informația prețioasă că, după emoții mari, după ce Wozniacki întorsese setul al doilea, inima ți-a venit la loc, acolo de unde nu a plecat, de fapt, niciodată?

Desigur, prima inimă celebră de la Roland Garros a fost opera lui Gustavo Kuerten, brazilianul care și-a răsplătit susținătorii conturîndu-și sufletul la Paris, în 2001, cînd a cîștigat turneul. S-a și așezat pe jos, în mijlocul inimii, o inimă încălzindu-se în interiorul altei inimi, inimi mari și frumoase ale tenisului.

Sufletul lor este acolo, indiferent că-și exprimă dragostea sau că își cer iertare că nu au putut merge mai departe. E un mod de comunicare, sînt gesturi emoționante, care dezvăluie niște persoane ascunse bine de tot de obicei sub persoanele pe care le cunoaștem doar drept jucători sau jucătoare de tenis. Mediul lor natural este acesta, aici exprimarea le vine lejer, în toate direcțiile, amestecînd sportul cu declarațiile de dragoste pentru fani, pentru turneul parizian, pentru tenis în sine.

Zgura e un tărîm primitor. Ar fi mai greu, cu siguranță, să desenezi inimioare sau să scrii cuvinte mari la Wimbledon sau la US Open. Ar trebui să vii de acasă cu recuzită ceva mai complicată. Cu mașina de tuns iarba sau cu un set de pensule și cu vopsele. Cu aptitudini superioare față de artiștii de pe zgură, care folosesc își racheta sau propriile membre. Cineva, într-o bună zi, va trebui să le facă și pe astea.