Oana Dușmănescu

Descoperă subiecte de viață în sporturi extreme și povești extreme în sporturi la care toată lumea crede că se pricepe

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Oana Dușmănescu
American Bully

Mai țineți minte istorioara aceea ușor tulbure din timpul Jocurilor Olimpice de la Rio, în care Lochte și alți câțiva înotători americani au inventat că au fost victimele unui jaf armat? De fapt, vandalizaseră, beți, o stație de benzină și […]

...

”It’s coming home, lads”

De ce iubește lumea o echipă pe care, în paralel, o ceartă? Că a avut traseu ușor, că nu a jucat tocmai fotbal, că pe alocuri s-a chinuit pe teren și ne-a chinuit și pe noi, în fața televizoarelor?

Vraja […]

...

Era în care râsul se îneacă

Glumele politice. Glumele întortocheate din fake news, cele care-ți trimit un nod în gât. Știrile gen pamflet, dar nu genul subtil și distractiv, ci cele care par mai amare și mai triste decât cele reale. Toate astea scufundă simțul umorului […]

...

Cele mai complicate lucruri din lume

Primele biciclete au fost inventate la începutul secolului al nouăsprezecelea. De-abia la începutul acelui secol, adică acum vreo 200 de ani. La cât de repede am învățat că trece vremea, descoperirea asta atât de simplă pare că a venit foarte, […]

...

Regi de tot felul

Vineri seara, puteai să ții cu Spania sau cu Portugalia sau cu vreo echipă de pe vreo planetă încă necartografiată. Cristiano e ca un dragon acaparator, devastator, încrezut și imposibil de imitat. Unii spun că dragonii fac prăpăd și nimic […]

...

Scriitorii de pe zgură

Iujnîi a folosit suprafața de la RG pentru a-și cere iertare pentru înfrîngere. Sufletul rusesc combinat cu Parisul vesel

Deși nu a fost nimic vesel la înfrîngerea lui Mihail Iujnîi în fața lui David Ferrer. Trei seturi scurte, 6-0, 6-2, […]

duminică, 3 iunie 2012, 7:55

Iujnîi a folosit suprafața de la RG pentru a-și cere iertare pentru înfrîngere. Sufletul rusesc combinat cu Parisul vesel

Deși nu a fost nimic vesel la înfrîngerea lui Mihail Iujnîi în fața lui David Ferrer. Trei seturi scurte, 6-0, 6-2, 6-2. O oră și 41 de minute de chin, relativ puțin pentru un meci de tenis, dar foarte mult pentru victima Iujnîi. Pentru fanii pe care i-a supărat cu acest eșec, rusul a scris cu piciorul pe zgură un singur cuvînt. Sorry. A luat cele două elemente care l-au trădat sîmbătă, terenul cărămiziu și propriul trup, și și-a făcut din ele hîrtie și creion, într-un gest ironic, aproape poetic, care multora nu le trece prin cap.

Tot sîmbătă, Kaia Kanepi a desenat pe zgură o inimioară, după ce a eliminat-o pe Caroline Wozniacki. Cum să nu te îndrăgostești, măcar un strop, de zgura pe care ai reușit să învingi fostul lider mondial? Cum să nu faci publică, printr-o ieșire copilăreasco-artistică, informația prețioasă că, după emoții mari, după ce Wozniacki întorsese setul al doilea, inima ți-a venit la loc, acolo de unde nu a plecat, de fapt, niciodată?

Desigur, prima inimă celebră de la Roland Garros a fost opera lui Gustavo Kuerten, brazilianul care și-a răsplătit susținătorii conturîndu-și sufletul la Paris, în 2001, cînd a cîștigat turneul. S-a și așezat pe jos, în mijlocul inimii, o inimă încălzindu-se în interiorul altei inimi, inimi mari și frumoase ale tenisului.

Sufletul lor este acolo, indiferent că-și exprimă dragostea sau că își cer iertare că nu au putut merge mai departe. E un mod de comunicare, sînt gesturi emoționante, care dezvăluie niște persoane ascunse bine de tot de obicei sub persoanele pe care le cunoaștem doar drept jucători sau jucătoare de tenis. Mediul lor natural este acesta, aici exprimarea le vine lejer, în toate direcțiile, amestecînd sportul cu declarațiile de dragoste pentru fani, pentru turneul parizian, pentru tenis în sine.

Zgura e un tărîm primitor. Ar fi mai greu, cu siguranță, să desenezi inimioare sau să scrii cuvinte mari la Wimbledon sau la US Open. Ar trebui să vii de acasă cu recuzită ceva mai complicată. Cu mașina de tuns iarba sau cu un set de pensule și cu vopsele. Cu aptitudini superioare față de artiștii de pe zgură, care folosesc își racheta sau propriile membre. Cineva, într-o bună zi, va trebui să le facă și pe astea.

Comentarii (4)Adaugă comentariu

sohil (3 comentarii)  •  3 iunie 2012, 21:09

Vine Tiriac cu o solutie! De exemplu, sa aduca mistreti albastri cu care sa scrie pe teren: „Viva la vida coca”

Davyd (1 comentarii)  •  3 iunie 2012, 23:42

si km se traduce ,,Viva la vida coca”?.Foarte frumos articolul,tenisul ii un sport poate k una dintre cele mai mari doze de dramatism,poate de aia dupa unele meciuri ,,nebune” sportivi aleg sa se exprime intr-un fel.

Cip (17 comentarii)  •  4 iunie 2012, 9:20

Oameni…

m&m (2 comentarii)  •  4 iunie 2012, 14:40

@Davyd: Nu mi-o lua in nume de rau, dar pentru tine k = „cu”? Mai lipseste si un articol pe undeva, dar presupun ca acolo e greseala de tipar.
Si un pic de coerenta, dar in fine.
Hai sa nu ne batem joc de propria limba!
O zi buna!

Comentează