Team Pacquiao

Lucian Bute a fost la Las Vegas, la Meciul Secolului, în echipa de susținători ai filipinezului. Este o recunoaștere importantă și bine venită

Despre Lucian Bute veștile sînt din ce în ce mai rare și din ce în ce mai subțiri. Nu a mai luptat din ianuarie 2014, atunci cînd a pierdut în fața lui Jean Pascal, și nici nu are nimic în programul de ring în viitorul apropiat. Se pregătește însă cu Freddie Roach, care este antrenorul lui Manny Pacquiao. Și pentru asta, Bute a făcut parte din ceata de suporteri ai pugilistului filipinez mai devreme în această dimineață, în lupta cu Floyd Mayweather.

La momentul cîntarului oficial, Bute s-a aliniat cuminte, laolaltă cu alți boxeri, și a făcut un pas în față, zîmbitor și firesc, pentru a fi prezentat celor 10.000 de spectatori. Și în acel moment, fostul campion mondial IBF la supermijlocie parcă și-a căpătat măcar un strop din aura anilor trecuți, cînd era superstar, atît în România, cît și peste Ocean. Părea fresh, părea în formă. Fără să mai facă vreo promisiune, Lucian Bute s-a aflat în același timp pe aceeași scenă cu elita boxului profesionist. Un gest prin care povestea carierei lui Lucian Bute, indiferent dacă ea va continua sau se va opri, și indiferent de ziua în care se va petrece acest lucru, a fost confirmată, aplaudată și din nou avizată pozitiv, în public. Un memento de care Lucian avea nevoie, dar la fel, și noi, cei care nu ne punem de obicei mănușile și nu ne luptăm pentru diverse centuri.

Probabil marele regret va rămîne faptul că nu a ajuns să urce niciodată în ring la Las Vegas, acolo unde se întîmplă cu adevărat magia. Dar chiar și așa, prezența lui Lucian acolo a repezentat un mic omagiu, potrivit cu lucrurile pe care Bute le-a făcut în box.  Este, de asemenea, și amintirea faptului că limitele există și poate uneori ele nu trebuie forțate, așa, ca în reclamele cu mesaje motivaționale lipsite de realism, ci acceptate și atinse cu artă și frumusețe.
Iar Lucian Bute exact asta a făcut.

Scurtul moment al lui Bute de la Las Vegas a adus aminte de Mister KO, de accidentările sale, de ascensiunea sa și de pumnii crunți încasați în meciul cu Carl Froch, de la care în scurt timp se împlinesc trei ani și care a semnat, practic, începutul declinului boxerului român. Și nu doar atît. Prezența lui în prima linie în ajunul celei mai așteptate lupte a ultimilor ani ne-a făcut să ne dăm seama că, de fapt, ne-a fost dor de Lucian Bute. Așa cum a fost el mai demult, în cele mai bune zile ale sale.