Astra și oamenii de pe canapele
De joi seara, o mică echipă are cîțiva mici fani. Să vedem cît ne ține.
Oamenii sînt îndrăgostiți de surprize. (Mai mult femeile decît bărbații, dar aceasta este cu totul și cu totul altă discuție). Le așteaptă în secret și […]
De joi seara, o mică echipă are cîțiva mici fani. Să vedem cît ne ține.
Oamenii sînt îndrăgostiți de surprize. (Mai mult femeile decît bărbații, dar aceasta este cu totul și cu totul altă discuție). Le așteaptă în secret și le invocă, chiar dacă uneori nu au nici cea mai vagă idee de unde vor apărea acestea. Surprizele senine provoacă entuziasm și vorbe mari, căci chimiile simțurilor își rotesc elementele și combinațiile dintre ele întru scoaterea la suprafața a adrenalinei și a serotoninei.
Meciul Astrei de la Lyon, încheiat 2-1 pentru giurgiuveni, a fost o astfel de lovitură caldă. Mai ales prin inevitabila forță a comparației, dacă urmăriseși ce se întîmplase mai devreme, în cursul aceleiași seri de joi în playoff-ul Europa League, cu Petrolul versus Dinamo Zagreb.
Pentru două persoane aflate pe o canapea dintr-un living oarecare, doi tovarăși care beau bere în fața televizorului sau un cuplu așezat la un maraton de fotbal, partida Petrolului cu croații a însemnat un bun prilej de a uita fotbalul în sine și de a vorbi între ei. Despre serviciu, vacanțele ce tocmai s-au încheiat sau despre altceva, alegeți ce subiect doriți. Poate s-au ridicat de o mie de ori, s-au foit, s-au plimbat prin casă. La meciul Astrei cu Lyon, personajele de pe canapea au tăcut. S-au depărtat unul de celălalt și au făcut ce nu făcuseră pînă atunci. Au început să se uite, cu adevărat, la ce se întîmpla ce teren. Și au încheiat ferm orice alt subiect.
Pentru că surpriza era pe cale să se producă.
În tribunele de la Lyon se aflau și vreo 20 de suporteri ai Astrei. Numai uitîndu-te la ei, simțeai oarecum împunsături de invidie fericită pentru că aveai în fața ochilor niște fani care respirau direct aerul surprizei lor.
Și te apuca așa, un drag de echipa asta, pe care ai mai văzut-o jucînd și, evident, juca bine, dar nu chiar AȘA. Pe dată, echipa de la Giurgiu își strînge o armată nesperată de fani, care se bucură sincer de puterea surprizei. Fani impulsivi și spontani, cărora, desigur, li se poate reproșa că s-au îndrăgostit conjunctural, la o primă vedere care nu a fost nicidecum prima, ci doar cea dintîi care a contat.
Chiar și așa, momentul a rămas fotografiat în mintea oamenilor de pe canapele. Cu discuțiile și tăcerile lor alternative, seara aceea a fost o poveste frumoasă din fotbal. Și de-asta și-ar dori să se repete cel puțin în retur, săptămîna care urmează. Ca să scape și ei, în sfîrșit, de povara etichetei de fani conjucturali.