Despărțiri fără lacrimi
Este cineva pe lumea aceasta care visează că Lucian Bute va fi un boxer mai bun decît pînă acum? Evident, în afară de el?
Cuplul Bute-Larouche s-a spart. Nu s-a auzit nici un oftat prelung de dezamăgire din public. În […]
Este cineva pe lumea aceasta care visează că Lucian Bute va fi un boxer mai bun decît pînă acum? Evident, în afară de el?
Cuplul Bute-Larouche s-a spart. Nu s-a auzit nici un oftat prelung de dezamăgire din public. În ultima vreme, incompatibilitățile dintre cei doi s-au ridicat la suprafață, zgomotoase și numeroase. Lui Stephan Larouche îi place să lucreze numai cu campioni, iar descotorosirea de Lucian Bute este un semn, nici măcar primul, că povestea de succes a românului în ringurile profesioniste se apropie în fugă de sfîrșit. Retragerea tehnicianului, cu motivul suprem că Bute „trebuie să facă totul pentru a încerca să-și rezolve problemele care îl fac să nu mai fie pugilistul care era, inclusiv să schimbe antrenorul”, are o formă profund ipocrită, dar, paradoxal, cu un temei total adevărat.
Potrivit părerilor multiple, Bute ar fi trebuit să schimbe de multă vreme antrenorul. Între cei doi, chimia de la începuturi o dăduse în dragoste cu forța, iar nervii ieșeau prin crăpături, mai ales prin crăpăturile pielii lui Lucian după meciurile cu Carl Froch sau Jean Pascal. Oamenii țipau că Larouche îl învață pe Bute tactica greșită, dar Lucian îl apăra de fiecare dată în fața lumii, cu răbdarea și diplomația lui, mai degrabă înnăscute decît învățate la școli canadiene. Larouche, în schimb, rareori l-a protejat pe pugilist. Senzația aceea trebuie să fi fost copleșitoare. Te mai aștepți, din cînd în cînd, să te bage în corzi adversarul și să te năucească dureros cu loviturile, dar să ții la nemurire piept cuiva din propria ta echipă se poate dovedi mai istovitor decît un meci de 12 runde, în care îți iei pumni din toate părțile.
Bute se încăpățînează acum. Și asta se simte. La 34 de ani, nu cedează. Unii spun că pentru niște bani în plus. Acum însă este momentul să arate că poate fi un boxer mai bun. Nu, poate nu unul atît de bun ca acum un deceniu, ci unul mai hotărît și mai puternic pe plan psihic decît a fost în ultimele sale trei partide. Are ocazia să arate că poate depăși, într-un final, complexul Froch, acel efect paralizant instalat în mai 2012, la pierderea centurii IBF, dar mai ales complexul Stephan Larouche. E greu să gestionezi un creator care greșește, așa că, fără el, lucrurile vor sta inevitabil mai bine. Indiferent ce va însemna acest lucru – ieșirea lui Lucian din box sau încă două-trei lupte de reabilitare, cel puțin morală.