Locul

Luis Suarez îi aparține lui Liverpool. Și nu, nu numai pe hîrtie!

Nu poți să știi exact ce fotbalist aparține clar lui Liverpool, ca profil și ca temperament. Luis Suarez însă pare a fi prima certitudine că și-a găsit cu […]

Luis Suarez îi aparține lui Liverpool. Și nu, nu numai pe hîrtie!

Nu poți să știi exact ce fotbalist aparține clar lui Liverpool, ca profil și ca temperament. Luis Suarez însă pare a fi prima certitudine că și-a găsit cu adevărat locul pe acest pămînt, deși pentru mulți jucători sau antrenori echipa aceea a fost ca un aspirator care i-a golit de resurse, de strălucire și de chef de fotbal.

Tocmai din acest motiv, dar și din altele, Suarez a procedat cît se poate de corect cînd a semnat prelungirea cu ani-lumină a contractului cu „cormoranii”. Corect pentru el, mai înainte de orice.

Luis Suarez este contrabalansul lui Gerrard, mai ales acum, privind inevitabila ștafetă. Suarez tropăie ca un cal nărăvaș, extrem de talentat la obstacole, cu glezne oarecum dezordonate, dar eficiente. Este teribil de neobrăzat. Simțul răspunderii pare să-l ocolească, dar, mă rog, asta mai vine și cu timpul, la unii dintre noi. Iar Suarez și-a cumpărat din plin timp la Liverpool.

E greu să-l lipești pe uruguayan în altă țară, la altă echipă. În sisteme mai disciplinate, probabil fundașii ar rîde de el pînă ar leșina. Nu ar trece și gata!

Alții spun că nu, nu e bine ce a făcut, că aici nu va cîștiga niciodată nimic. Poate nici măcar titlul din Premier League, care în sezonul acesta pare atît de tangibil. La altele, mai sus, e chiar mai dificil de visat, deși fanii spun că un titlu acum ar face cîte șapte Ligi ale Campionilor cucerite. Că va rămîne etern legat de echipa care își devorează, într-un fel sau altul, eroii, ba nedîndu-le gloria cuvenită, ba trimițîndu-i în altă parte pentru a eșua răsunător. E o dragoste brutală în jurul lui Liverpool, iar Suarez, în simplitatea sa aparentă, a avut înțelepciunea s-o îmbrățișeze, supus și acceptînd o soartă dulce și sărată în același timp.

Unii spun că nu are ambiții și că Liverpool a devenit o afacere. Că rămîne aici cu banii, cu partea financiară asigurată pînă la adînci bătrîneți fotbalistice. Că nu-i înțeleg limitarea aceasta cu care a fost de acord, ba poate chiar și-a propus-o, ca unic scop al carierei. Că o fi Liverpool loc de legendă, dar parcă nici chiar așa. Că trebuie să îți lași ferestrele deschise sau măcar crăpate, fără clauze totale sau semnături dramatice.

Căsătoria aceasta e numai bună de urmărit. Mă simt tabloidă. De-abia aștept să văd ce se întîmplă mai departe.