Oana Dușmănescu

Descoperă subiecte de viață în sporturi extreme și povești extreme în sporturi la care toată lumea crede că se pricepe

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Oana Dușmănescu
American Bully

Mai țineți minte istorioara aceea ușor tulbure din timpul Jocurilor Olimpice de la Rio, în care Lochte și alți câțiva înotători americani au inventat că au fost victimele unui jaf armat? De fapt, vandalizaseră, beți, o stație de benzină și […]

...

”It’s coming home, lads”

De ce iubește lumea o echipă pe care, în paralel, o ceartă? Că a avut traseu ușor, că nu a jucat tocmai fotbal, că pe alocuri s-a chinuit pe teren și ne-a chinuit și pe noi, în fața televizoarelor?

Vraja […]

...

Era în care râsul se îneacă

Glumele politice. Glumele întortocheate din fake news, cele care-ți trimit un nod în gât. Știrile gen pamflet, dar nu genul subtil și distractiv, ci cele care par mai amare și mai triste decât cele reale. Toate astea scufundă simțul umorului […]

...

Cele mai complicate lucruri din lume

Primele biciclete au fost inventate la începutul secolului al nouăsprezecelea. De-abia la începutul acelui secol, adică acum vreo 200 de ani. La cât de repede am învățat că trece vremea, descoperirea asta atât de simplă pare că a venit foarte, […]

...

Regi de tot felul

Vineri seara, puteai să ții cu Spania sau cu Portugalia sau cu vreo echipă de pe vreo planetă încă necartografiată. Cristiano e ca un dragon acaparator, devastator, încrezut și imposibil de imitat. Unii spun că dragonii fac prăpăd și nimic […]

...

Lumea care a interzis mingea

Sînt dictaturi şi dictaturi. Cea mai rea pare totuşi cea care nu te lasă să te joci

Gambia este o ţară africană cît o fîşie într-o margine de Africă. Nu, nu Zambia de care aţi auzit toţi, ar fi prea […]

vineri, 11 octombrie 2013, 10:42

Sînt dictaturi şi dictaturi. Cea mai rea pare totuşi cea care nu te lasă să te joci

Gambia este o ţară africană cît o fîşie într-o margine de Africă. Nu, nu Zambia de care aţi auzit toţi, ar fi prea simplu, aia e altceva. Gambia. Dacă te uiţi la hartă de la distanţă, fără ochelari şi uşor neatent, Gambia nu există. E ca o tăietură pe continentul negru. Nu ca o cicatrice, ar fi bine să fie aşa. E ca o rană deschisă, pe care lumea, de obicei, o trece cu vederea, pentru că nu supurează suficient în afară.

În ţara asta mică locuiesc 1.800.000 de oameni. Şi un dictator, Yahya Jammeh, care, ajungînd la capătul regulilor stupide, cu care se ocupă în mod obişnuit dictatorii, le-a interzis copiilor să mai bată mingea pe afară. Ce dacă ai 10 ani şi tot ce vrei să faci este să-ţi umpli picioarele de vînătăi, luptîndu-te cu alţii ca tine pentru o minge, care de multe ori e confecţionată din cîrpă şi sîrmă? Vara, spune acest om, a fost lăsată pe pămînt ca să lucrezi la cîmp. Să-ţi ajuţi ţara ta mică să crească în direcţii nebănuite. Monstruoase.

Şi dacă ai 10 ani şi te revolţi şi iei mingea şi o baţi pe stradă, pedeapsa este puşcăria. 8 ani. Pînă te faci major şi ţi se dă răgazul potrivit ca să înveţi să urăşti cu adevărat. Dictatorii, închisorile, lucrul cîmpului. Dar şi fotbalul. Şi, cu siguranţă, pe alţi copii care trăiesc în lumi în care fotbalul nu este o infracţiune.
Ziariştii şi opozanţii regimului Jemmah au solicitat intervenţia FIFA pentru a pune din nou fotbalul în copilăria din Gambia. Dar cum să faci asta? Să îl rogi frumos pe lider? Să invoci clasamentele? În luna septembrie, Gambia a devenit naţiunea cu cel mai mare salt în ierarhia FIFA, urcînd 27 de locuri, pînă pe 136. Da, nimic la vîrf. Nimic sclipitor. Şi acolo, în penumbra continentului plin de enigme, şi acest amănunt se va pierde, uşor-uşor. Fotbalul de la naţionala Scorpionilor nu va ajuta, probabil, cu nimic fotbalul puştilor. Ar fi prea simplu, unde copiii sînt învăţaţi fie cu munca, fie cu războiul.

După ce vezi pilda Gambiei, ajungi să apreciezi orice felie de lume unde copiii bat mingea. Sau au leagăne. Sau aleargă. Sau chiar stau căţăraţi şi hipnotizaţi pe nenorocitele de jocuri video, pe care le înjurăm atît. Spunem că le mănîncă mintea. Dar nu sîntem nici măcar pe aproape. Cineva, în Africa zilelor noastre, s-a hotărît să mănînce suflete.

Comentarii (10)Adaugă comentariu

Cristian (5 comentarii)  •  11 octombrie 2013, 11:34

Africa zilelor noastre nu prea e in zilele noastre, cel putin pe unele portiuni de teren (nu de fotbal). Asta e, istoria e diferita, timpul nu curge la fel peste tot si cred ca si in secolul urmator o sa mai apara fenomene din astea, din apacate.

Zarathustra (2 comentarii)  •  11 octombrie 2013, 12:35

Mai dale draq de maimute…fix de ei nu mai pot eu

delia (1 comentarii)  •  11 octombrie 2013, 13:22

dar de ce nu sunteti revoltata ca la noi, nici nu se joaca copiii, nici nu muncesc ci pierd intr-adevar vremea? Aglomerarea din marile orase, masinile, au DISTRUS fotbalul din fata blocului si sportul de masa in general, nimeni nu mai iasa sa se joace, ca n-are unde, asa ca „dictatorul” nostru invizibil e mult mai perfid decat al lor, care i-a trimis sa munceasca pamantul, sa-si ajute probabil parintii.

costica (1 comentarii)  •  11 octombrie 2013, 14:27

Doamna Oana, mergeti in Africa si abia atunci o sa intelegeti ce se petrece acolo. Africanii sunt in alt stadiu al civilizatiei. E ca si cum le-ati atrage atentia oamenilor din paleolitic despre libertatea presei.

Acer (1 comentarii)  •  11 octombrie 2013, 15:49

Draga Zarathustra, cu toata ironia data de nick-ul pe care ti l-ai ales, tocmai atitudinea de care dai dovada este ceea ce mentinea lumea in stadiul in care este acum. Sper ca acel „comment” a fost doar o aberatie de moment si nu o reflexie a unei stari de spirit predominante.
Ca idee, orice forma de ingradire a libertatii de gandire, fie ea joaca, lectura, muzica, etc este cel putin o dovada de ignoranta.
Felicitari pentru articol!

Marius Balan (1 comentarii)  •  11 octombrie 2013, 16:34

@ Zarathustra, daca nu stiai continentul african sta la originea umanitatii, asa ca fapt divers tocmai te-ai injurat singur/singura, maine poimaine apari la stirile de la ora 5.

Jean (1 comentarii)  •  11 octombrie 2013, 17:07

Hai tanti Dusmanescu, ce sa faca si bietul musulman? Gambia are o retea hidrografica extrem de bogata. Copilul bate mingea, care sare-n apa si-l papa crocodilul. Adultul mascul dupa ce se roaga, trebuie sa aiba grija si de patru perechi de buci (deh, e poligamie cu 4 femei/sotii).
Cine mai e disponibil pentru cules de arahide (principalul produs la export)? Micul Balotelli! (ghanezi, gambezi, toti ne invartim in jurul punctului G…). Da’ de copilul nostru nu zici nimic, ca nu mai are maidan? Vad ca si domnul Scorpie, temperament calin, a calarit ieri subiectul.
Altfel, cuplul Scorpie – Dusmanescu nu poate transmite decat un mesaj emolient – cordial.:)))

IONUT (1 comentarii)  •  11 octombrie 2013, 18:17

CUM POTI SPUNE „CA ITI AJUTI SEMENII”…LA VARSTA AIA COPII NU TREBUIESC DECAT SA SE JOACE SI SA ISI TRIASCA COPILARIA SI LIBERTATEA DIN PLIN…CUM AI PUTEA TRIMITE UN COPIL DE LA ANII AIA LA MUNCA…CAND SE PRACTICA SCLAVAGISMUL,COPII ERAU PUSI LA MUNCA,DAR IN SECOLUL NOSTRU AR TREBUI IMPUSCATI CEI CARE PUN COPII PANA IN 16 ANI LA MUNCA…FRUMOS ARTICOL

gogu (1 comentarii)  •  11 octombrie 2013, 20:18

Felicitari pentru autoare! Real talent scriitoricesc, mult peste consacratii ziaristi sportivi…

dum (1 comentarii)  •  11 octombrie 2013, 21:40

nu te supara dar i ultimii 8 ani am vazut pe palajele di Banjul , in functie de reflux , intodeauna copii de 8 -14 ani poate mai mult sau mai putin , care joaca fotbal cu niste mingi de caucic , mereu cand ne apropiem cu vaporul e o placere sa privesty litoralul din gambia , este cum vezi la TV paduri de palmieri si copiii care alearga pe plaja , in 6 luni de voiaj trec de 3 ori pryn banjul .repet accelasi giro cu lume a pare bine dispusa , daca vrei sa vezi dezastru vezi coasta de fildes , abidjan in 2002 a inceput razboiul cand eram in muzeul national .documenteazate. banjul e cea mai frumoas a priveliste pe care o poate vedea un om si am vazut cateva.

Comentează