Gerrard, episodul 2

Aştept cu nerăbdare ca Gerrard să vină la Inter. De-abia acest zvon, dar mai ales materializarea lui, îl va face pe englez un bun internaţional

America a fost frumoasă, dar parcă tot în Europa te distrezi mai bine, mai ales dacă eşti un fotbalist respectat, care nu mai are nevoie de confirmări şi plasturi pentru ego, ci de un final demn de carieră, într-un mediu pe care-l cunoaşte de atâţia ani. Celtic Glasgow, Newcastle şi Liverpool ar fi celelalte variante pentru un deal pe termen scurt cu fostul căpitan al „cormoranilor”.

Apropierea lui Gerrard de continent, indiferent de alegerea pe care o va face în final, va însemna o încălzire, un strop de suflet întors acasă. În urma lui Stevie G se vede, dacă îngustezi ochii, o dâră, ca o urmă de praf de zâne din desenele animate. E loialitatea care a contribuit la imaginea lui de jucător serios, de bărbat puternic şi echilibrat. O asemenea calitate, în ciuda faptului că prima tinereţe a trecut de mult timp, nu are cum să strice niciunui club unde ar ateriza vreodată Gerrard, în orice perioadă a carierei sale, ca jucător sau ca manager.

„Poate sunt eu obsedat, dar încă îmi place la nebunie să joc. Mă gândesc că într-o bună zi mă voi retrage definitiv, aşa că vreau să mă bucur în continuare de fotbal cât timp mă simt bine pe teren”, spunea Gerrard, care la sfârşitul lui mai împlinea 36 de ani, într-un interviu. Acum trebuie să decidă nu DACĂ, ci UNDE. Aşa se întâmplă când lumea nu te uită, ci atunci când, dimpotrivă, lumii i-a fost dor de tine. Aşa se întâmplă când eşti curtat şi respectat, inclusiv cu un dram de curiozitate pur omenească – oare ce mai poate să facă omul ăsta, pe ce scară i se mai pot măsura puterile?

E un miracol când vezi că un om care s-a dăruit aproape în întregime de-a lungul anilor unei singure echipe – mă rog, dar numai Liverpool se pune la socoteală – consideră că mai are ceva de oferit, la fel cum şi alţii cred că mai au ceva de primit de la el. E o încurajare să constaţi că unele rezerve nu se consumă, aşa cum credeam că e legea resurselor – încep şi se termină -, ci cumva se întreţin din propriul foc şi din incantaţiile pe care le fac oamenii obişnuiţi.

Uneori, a te simţi atât de iubit, mai ales după ce dispari o perioadă în penumbră, te face să fii un fotbalist complet. Ce om norocos e Steven Gerrard!