Simplu şi cuprinzător

Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Rio a fost exact ce trebuia să fie. Neostentativă.

Spectaculoasă, dar numai dacă ştii să te bucuri de muzică şi dans şi căldură naturală, generată nu de milioane aruncate pe scenografie, ca la Londra 2012 sau Beijing 2008, ci de culorile vii ale inimilor celor aflaţi pe Maracana.

Nicio încruntătură. Nicio faţă tristă. Doar bucuria unui eveniment fericit printre atâtea evenimente amare. Fără excentricităţi. Fără lux inutil. Fără vedete internaţionale care să fure esenţa unei ţări suficient de pline, de diverse şi de condimentate ca să mai recurgă la Jennifer Lopez sau Andre Rieu.

Aţi văzut bucuria autentică a lui Rafa Nadal, rock star mondial, care a fost portdrapelul ţării sale? Ca şi cum ar fi fost cel mai important moment din toată cariera lui, ca şi cum mulţimea l-ar fi copleşit, ca şi cum era un începător al cărui drum începuse surprinzător de distractiv.

Festivitatea de la Rio n-a impresionat prin grandoare, ci prin firesc. Prin Zen şi samba. Prin naturaleţe, degajare, lucruri de viaţă, lejere, necomplicate.

Ceea ce nu se poate spune despre comentariul TVR-iştilor, nepotrivit de înţepat şi sobru, mai ales la 5 dimineaţa.