Patriotism și Olimpiadă. Mic ghid de utilizare
Un altfel de apel al didacticul "să fim mai buni". Se poate!

Dan Podeanu, antrenor de spadă încercat, e obișnuit și cu binele, și cu răul. El și spadasinele lui au văzut succese și eșecuri cât văd alții în două vieți de om. Într-un interviu apărut în ediția de ieri a ziarului, Podeanu, deja plecat la Rio împovărat de tensiunea așteptării unor medalii, spunea pe șleau: „Ce este Olimpiada? Un concurs ca oricare altul. De fapt, ce o individualizează? Impactul mediatic mult mai mare, un sentiment de patriotism al unora care până la JO nu s-au interesat ce e un concurs de spadă. Dar acum e vorba de România, iar noi suntem daţi naibii de sensibili la lucruri de genul ăsta. Dacă se întâmplă un eveniment negativ, ești trădător de țară, ne-ai distrus toate visele”.
Da, exercițiul empatiei lipsește total când te afli în fața televizorului. Te transpui la fața locului, dar nu în papucii sportivului, mai ales dacă acesta pierde. Mai degrabă în locul vecinei băgăcioase de pe palier, care de-abia așteaptă s-o dea cineva în bară, ca să poată să spună liniștită: „Știam eu că așa o să fie!” sau „N-avea nicio șansă!” sau, favorita mea, „Mai bine stăteau acasă, că a fost lung drumul până la Rio!”
Câți dintre noi știu să modeleze înspre pozitiv patriotismul acesta de Olimpiadă? Nu, nu în sensul cursurilor de dezvoltare personală, care să ne învețe să devenim mai buni și mai optimiști. Nu cu entuziasm deșănțat. Nu cu replici pline de reproș. Până la urmă, Jocurile Olimpice rămân cel mai mare spectacol sportiv al lumii. N-ai cum să nu găsești în el ceva care să nu te bucure. Nu lăsa patriotismul temporar să-ți stea în cale!
Poate că știai că anul acesta delegația României se va întoarce de la Olimpiadă cu mai puține medalii decât am fost obișnuiți în anii perlați din trecut. Nu e așa de greu de făcut socoteala, nu e un secret federal. Tocmai de-aia, lasă de la tine. Deschide larg inima și creierul și, mai ales, distrează-te. Critică, dacă vrei, dar nu jigni. Păstrează-ți umorul – până la urmă e vorba de sport. Nu uita de elementul-surpriză – mereu câte cineva a scos un iepure din joben și l-a transformat într-un trofeu neașteptat.
Și nu uita că visele olimpice sunt, mai întâi de toate, ale lor, ale sportivilor și antrenorilor. Sunt niște vise atât de rare, vin o dată la patru ani, iar pentru unii nu se materializează niciodată. Transformă-ți înjurăturile și frustrarea nejustificată în părere de rău civilizată. Trimite gânduri bune în miez de noapte românească la Rio, când joacă handbalistele sau trag scrimerii.