Marketing și turnee finale
Imaginați-vă în schimb ce reacții ar stârni pe târâmuri mioritice Cristina Neagu, de pildă, dacă ar spune că e prea obosită ca să meargă la Olimpiadă

Omul care a schimbat soarta unei finale NBA dintr-un punct care părea imposibil de sucit, omul care a dat oamenilor din Cleveland în scris promisiunea că va câștiga titlul, omul care e, practic, cel mai bun baschetbalist al epocii sale, a anunțat că el nu merge la Olimpiadă.
Ori pentru că lasă locul și gloria altora. Ori pentru că e obosit. Ori, pur și simplu, pentru că evenimentul nu-l interesează. Ca explicație oficială, LeBron James a ales varianta din mijloc. La 31 de ani are deja două medalii olimpice de aur, James are tot dreptul să fie obosit. Dar, orice ar alege ca motiv, absența lui, precum și a lui Stephen Curry, de la Rio de Janeiro, nu fac altceva decât să confirme aerul acesta deja prăfuit al acestei Olimpiade de care parcă nu multă lume are chef.
E greu să-l acuzi pe LeBron James de lipsă de patriotism. Imaginați-vă în schimb ce reacții ar stârni pe târâmuri mioritice Cristina Neagu, de pildă, dacă ar spune că e prea obosită ca să meargă la Olimpiadă. Cum și-ar lua fiecare român în serios rolul înnăscut de antrenor și judecător suprem, câtă dojană și insultă ar curge online! Cum ar simți cu toții că le-a dispărut medalia de aur de sub pernă!
Americanii, în schimb, au sufletul mult mai ușor la auzul deciziei lui James. Nu prea scrie nimeni, pe nicăieri, că omul ar fi trădător de țară și nerecunoscător. Nu șterge nimeni pe jos cu el, deși triplul campion NBA preferă să-și petreacă luna august în vacanță. Cred că e un sentiment grandios, una peste alta, să te ridici deasupra Olimpiadei, să te identifici practic cu un sport, dar nu și cu țara care te-a produs. Și să ai voie, din partea publicului și a ta, să faci asta fără să fii trădătorul și vinovatul principal pentru tot ce merge rău acolo. Să ai voie, poate, să-ți fie teamă de virusul Zika – bau-baul brazilian suprem în această perioadă a istoriei moderne – și să spui altceva. Și să ai atâta notorietate, bani, putere, în cele din urmă, ca să faci ce vrei, când vrei și lumea să nu se supere foarte tare. Nu e foarte rău să fii LeBron James!
La celălalt capăt al pământului, un fotbalist pe nume Zlatan Ibrahimovici, și el un zeu, dar parcă nu atât de mare ca LeBron, se identifică la Euro 2016 până la lacrimi cu patria lui, Suedia. Europa e maestră-n continuare la a da lumii personajele pentru care Shakespeare ar fi ucis în plină stradă. America oferă pragmatism, chiar și dacă nu spune neapărat adevărul, așa verde cum e el uneori.