Calea cea nedreaptă

Ne plîngem de şansele modeste ale României la JO de la Londra. Şi apoi le înjumătăţim cu o doză de dopaj. Zilele trecute citeam, cu sprînceana ridicată a superioritate şi dispreţ amuzat, despre o americancă de 68 de ani găsită […]

Ne plîngem de şansele modeste ale României la JO de la Londra. Şi apoi le înjumătăţim cu o doză de dopaj.
Zilele trecute citeam, cu sprînceana ridicată a superioritate şi dispreţ amuzat, despre o americancă de 68 de ani găsită dopată. Dom’le, americanii ăştia de la atletism iau substanţe interzise de la cel mai tînăr la cel mai bătrîn, în mod organizat. La etatea respectabilă la care unii cresc nepoţi, călătoresc în jurul lumii pe vase de croazieră sau, dimpotrivă, îşi numără mărunţişul pentru medicamente, Kathy Jager se dopează. Aleargă la categoria ei de vîrstă în competiţii oficiale, a primit cuvenita suspendare pentru doi ani, dar după perioada de penitenţă vrea să revină. Ridicol, nu? Americanii ăştia, trăsniţi mai sînt!

Zîmbetul mi-a dispărut atunci cînd şi halterofilul Ninel Miculescu, campion european în 2010, a fost şi el vîrît în oala trişorilor. Nu va avea şansa să reprezinte România la Jocurile Olimpice de la Londra şi la nici o altă Olimpiadă. Aşa spune acum regula CIO. Pentru ei, dacă te-ai dopat o dată, dopat rămîi şi nimic nu te mai spală. Eşti tras pe linie moartă. Minciuna pare cel mai înalt păcat în sport şi, din fericire, s-a instaurat, în sfîrşit, pedeapsa potrivită.
Nu mai fusese de multă vreme un caz de dopaj în rîndul sportivilor români şi ne liniştiserăm puţin. Ne resemnaserăm şi cu ideea că la Londra nu ne vom umple de aur olimpic, în virtutea rezultatelor amărîte din anul preolimpic. În 2011 România a obţinut un singur titlu mondial la o probă olimpică, prin echipa feminină de spadă. Ne consolaserăm că la anul o să scădem pretenţiile şi o să ne mulţumim cu mai puţin şi dacă nu curge, pică şi, lasă, că la Rio, în 2016, scoatem noi iepurele miraculos din cuşma tradiţională şi va fi mult mai bine.

Nu luase nimeni în calcul însă că şansele românilor de a păşi pe podiumurile Olimpiadei britanice ar putea să se diminueze şi mai tragic. Uitaserăm, pentru o perioadă de mai vechile stafii ale dopajului, care nu se mai exhibaseră de mult prin sălile noastre de sport sau pe stadioane. Uitaserăm de poveştile întunecate ale trecutului sportului nostru, din naivitate, speranţă şi dorinţa ca ele să nu se repete, mai ales anul acesta, înainte de a trimite nişte virtuali eroi să cucerească Londra.

Londra, ştiţi? Cunoaşteţi Londra, oraşul acela fermecător, construit parcă în altă lume, din ţara aceea de unde provine termenul fair-play? Aţi auzit măcar de oraşul acela ploios şi mohorît? Inclusiv din cauza dopajului, pentru delegaţia României la Jocurile Olimpice de la anul Londra va deveni şi mai mohorîtă.