Cele mai complicate lucruri din lume
Ideea VAR se numără printre cele mai bune lucruri întâmplate fotbalului. Cum de a apărut ea atât de târziu?
Primele biciclete au fost inventate la începutul secolului al nouăsprezecelea. De-abia la începutul acelui secol, adică acum vreo 200 de ani. La cât de repede am învățat că trece vremea, descoperirea asta atât de simplă pare că a venit foarte, foarte târziu în creierul colectiv al omenirii. Telefonul apărea după doar 40 de ani în urma primelor biciclete, iar radioul în forma lui marconiană, avansată, vreo 70 de ani mai târziu. Balonul cu aer datează, ca idee și plăsmuire, dinaintea banalei biciclete. Până și vaccinul împotriva variolei e cu vreo 30 de ani mai în vârstă.
Ciudat, nu-i așa? Uneori, cele mai evidente idei sunt cele mai complicate. Par a se determina în urma jocului unor sclipiri, al unor întâmplări, al unor dispoziții în care ne trezim sau nu într-o bună dimineață. Ne înlesnim existența nu doar în funcție de necesități, ci și în funcție de hazard și de inspirație.
Uneori ne plesnim peste frunte și spunem: „Doamne, cât era de ușor! De ce nu s-a gândit nimeni la asta înainte?”
Zilele astea minunea principală care face viața mai ușoară, chiar dacă punctual, este sistemul de arbitraj asistat video, implementat la World Cup Rusia 2018, dar testat și înainte de marea competiție. Tehnologia e scumpă, dar, hei, oamenii au ajuns în spațiu – că tot e vorba despre ruși – acum aproape șase decenii. Câte controverse, decizii greșite, câte minciuni din fotbal nu s-ar fi topit, măcar la nivel înalt, cu sprijinul lui VAR!
Istoria acestui sport ar fi arătat altcumva, cel puțin, să zicem, în ultimii 20 de ani, când ar fi existat și capacitățile, și capabilitățile implementării unui astfel de paznic vigilent.
Unii ar spune că VAR nu are în sine pic de romantism. Dar e un pic poetic că oamenii recunosc, în final, că, în ciuda experienței, nu le văd și nu le simt pe toate și că supremația – în acest caz, a arbitrului pe teren – înseamnă uneori că mai mulți ochi fac treabă mai bună. Că reluările clare fac lumină, chiar dacă jocul se întrerupe și decizia nu mai sosește pe loc, ci peste câteva minute. E un fel de romantism al viitorului, cu farmecul și utilitatea lui. O colaborare văzută deja în alte sporturi, în alte domenii, care limpezește și regândește totul.