Micul îndreptar emoțional al orfanului de Mondiale

Noi, românii, ne-am obișnuit cu senzația. Oricum obiceiul „Adoptă o țară” e distractiv și ne duce lin printr-o altă competiție fără „tricolori”

Au trecut zece ani de când România a participat la un turneu final – atunci de Europene -, dar impresia e că a trecut o veșnicie. Pozele din 1994, de pildă, par acum vintage, iar pentru un copil născut, să zicem, la începutul anilor 2000 nu e nicio deosebire între fotografiile cu Hagi-Popescu-Ilie Dumitrescu și cele de la jumătatea secolului trecut. Fac toate parte, la grămadă, dintr-o poveste spusă la trecutul îngropat, pe care ei nu l-au atins și față de care nu au emoții, pentru că nu se conectează, prin firesc și prin principiu, cu amintirile și trăirile taților sau bunicilor lor.

E greu să nu poți ține cu țara ta la World Cup, dar partea frumoasă e că poți ține cu oricare alta, din motive care nu țin de valoarea lotului, de șansele pe care echipa respectivă le are la titlu, de istorie sau de drapel. Să fii apatrid la Mondiale poate reprezenta, de fapt, o iluminare, genul acela care te face să descoperi personaje fascinante, care-și poartă viețile pe picioare la o competiție extraordinară. Universalizarea înseamnă consolare pentru cineva orfan de World Cup, iar recompensele vin în valuri. E ca și cum ai pune lumea pe lamela unui microscop uriaș – vezi lucruri care în mod obișnuit nu te interesează și pe care le ratezi. Un experiment aproape științific, despre interacțiune, contaminare – cu ură sau pasiune, după caz, supremația celui puternic sau a celui mai bine dotat cu noroc. O simulare cu 32 de combatante.

Poți ține cu Panama, Uruguay, Argentina, Anglia sau Rusia (mă rog, mai puțin). Un glumeț scria pe Facebook că e cel mai indicat să ții cu reprezentativa statului Costa Rica, la câți români au fugit acolo în ultima vreme. Poți găsi un sâmbure de pasiune după propriile-ți criterii. Nu lăsa adevărul crud – că fotbaliștii români nu merită, cel mai probabil, să meargă la o astfel de competiție a carnavalului și bucuriei față de fotbal – să-ți strice sărbătoarea.