Lecția

Interviul dat de Messi zilele trecute induce senzația apropiată a Mondialului. Și aroma răspândită de un organism mult umanizat

Wow, unii chiar devin mai înțelepți pe măsură ce înaintează în vârstă!

În cazul lui Messi, într-o eră în care roboții gândesc și se exprimă mai bine decât majoritatea locuitorilor Pământului, acest lucru înseamnă că, pe lângă vorbele de PR, se întrezărește și o inimă, căci inteligența crește și în suflet, nu numai în creier. Și când inima asta vorbește despre un eventual titlu mondial pe care echipa Argentinei l-ar putea câștiga în Rusia, cu Messi pe teren, aproape că-ți vine să ții cu sud-americanii, deși în general ai alți preferați. Cel mai bun jucător contemporan ar merita asta, mai ales că supărarea pe echipa națională pare să-i fi trecut.

Acum doi ani, Messi făcea un pas în spate, dezicându-se parcă de o selecționată care nu-l merita, alături de care nu-și putea atinge visul de a cuceri trofee importante. Unii au ajuns să creadă că, de fapt, jucătorul Barcelonei nici măcar nu ținea, sufletește sau în vreun alt fel, la astfel de ambiții. Că Argentina, în mintea și-n afectul său, e foarte departe, niciodată suficient de importantă pentru ca atenția marelui Messi să ajungă și acolo, în țara care-i e și nu-i e patrie.

Acum însă, că e vorba de presiune, de diplomație, de bani, de suflet sau de combinația dintre toate acestea, Lionel Messi parcă-și cere scuze pentru retragerea de acum doi ani. „După ce am făcut anunțul la cald, am stat și am analizat și mi-am dat seama că nu e OK. Că e un mesaj greșit pe care-l trimit tinerilor și tuturor oamenilor care luptă pentru visurile lor”.

Dar mai ales un mesaj greșit transmis lui însuși! Însă uneori poate că asta e cea mai bună metodă să-ți dai seama că aveai un vis. Abandonându-l pentru o vreme, cântărindu-l de la distanță, ca să vezi dacă mai strălucește sau dacă nu cumva se stinge netulburat la orizont. Messi pare că a învățat toate astea pe propria piele, urmându-și deciziile și nefiindu-i teamă să le revoce, după lecțiile învățate. În cazul lui, trufia și mânia, sentimente de care unii nu-l credeau foarte capabil, au folosit unui scop bun.

Nu pentru o echipă națională, nici pentru o nație înnebunită de fotbal, nici pentru o planetă întreagă disperată după Messi.

Ci pentru Messi. Om.