Umil memento

Întrerupem programul superb de la PyeongChang pentru un anunț-bombă: Sportivii Olimpici Ruși sunt tot aceia bănuiți și dovediți de dopaj!

Faptul că lumea asta mare în care trăim a învățat să facă, ici-colo, compromisuri și că acestea ne sunt uneori benefice nu trebuie să ne facă să uităm că pedeapsa primită de Rusia la actualele Jocuri Olimpice e mai degrabă adresată memoriei noastre decât dopajului său. La jumătatea ediției sud-coreene, rezultatele sportivilor neutri nu se compară cu ploaia de medalii din alți ani olimpici. Ceea ce nu înseamnă nici că dopajul nu mai e instituție guvernamentală în Rusia, nici că sportivii trimiși de Moscova și Siberia sunt niște oameni noi, apăruți în lumea sporturilor de iarnă în 2018, după ce lotul precedent de roboți descoperiți pozitiv a fost aruncat la gunoi. Nu. Sunt niște doamne și domni care provin din aceeași mașinărie mincinoasă, cu sau fără știința lor, cu sau fără circumstanțe atenuante.

Dar lumea e atât de ușor de prostit încât schimbi un nume și, practic, ai rezolvat totul.

Și ne mai supărăm că marii dealeri de droguri, la nivel internațional, au 27 de pașapoarte diferite, cu poze de la blond la brunet-albăstrui, cu sprâncene și fără, cu barbă verde sau operații estetice! CIO tocmai a dat cea mai mare lecție de transformare de suprafață, iar diplomația și-a permis să devină ipocrizie.

Întrebarea nu e dacă rușii s-au dopat în masă, ca obligație de antrenament, ci dacă nu cumva sub steagul alb cu cercuri colorate n-ar trebui să mai stea și alți sportivi, de prin alte țări, care să aducă glorie flamurii neutre? CIO nu practică, se pare, penalizarea colectivă, ci pe cea menită să dea un exemplu istoric.

Din acest exemplu, oamenii ar putea să priceapă că poți face cam orice nenorocire și să treci de ea spălat și apretat. Treci puțin pe la bărbier, estetician și Nufărul, apoi pe la Starea Civilă și totul e mai frumos ca-n filmele americane. Palma arătată doar pe jumătate unei națiuni dopate și mincinoase se vede ca o glumă, ca o portiță scârțâitoare prin care autoritatea olimpică recunoaște că vina rușilor nu e parcă atât de mare. Mesajul e simplu: vă salvăm noi în caz de ceva, numai țară mare să fiți!