Pierderi calculate
Serena Williams nu crede că poate face față turneului de la Melbourne. Dac-am fi toți atât de realiști și de nepresați!

Umanizarea Serenei Williams continuă pe zi ce trece. O descoperim cu vulnerabilități, date de vârstă, de nașterea unui copil, de faptul că revenirea pe teren nu e floare la ureche, așa cum credea lumea întreagă la început, inclusiv Serena.
Tocmai această renunțare a americancei seamănă foarte tare a victorie. Victoria omului nestresat, care a ajuns, într-un final, să facă exact ce dorește cu timpul și forma sa fizică. Triumful unui personaj care nu are de gând să ofere mai puțin decât știe că poate și care-și permite, din toate punctele de vedere, să amâne un moment. Oricât de mult aș fi dorit să văd un turneu de Mare Șlem cu Williams în revenire, partea aceasta calculată și emoțională în același timp a fostului lider WTA mi se pare adevăratul sens al evoluției sale personale.
Sportivilor de mare performanță nu le aparțin existențele lor. Undeva, nescrisă, dar bine înșurubată, stă o datorie față de public – fani, dar mai ales antifani – care compune poate nedrept și nejustificat efortul de a fi mare și, uneori, în cazul celor mai fragili, ratarea. Sunt mereu așezați sub un microscop care le măsoară lunile care au trecut după naștere sau dimensiunea rochiilor de la nuntă. Cineva știe întotdeauna mai bine ca ei, iar asta îi afectează, chiar și atunci când par să nu-și dea seama sau să nu le pese foarte tare.
De data aceasta, mijlocul verii australiene n-o va conține pe Serena. Australian Open va avea altă campioană, în primul rând pentru că Williams a recunoscut că nu se află în forma pe care și-ar fi dorit-o. Poate sunt de vină zilele de la jumătatea lunii decembrie, când fetiței ei, în vârstă de patru luni, începeau să-i crească primii dinți, prilej de plâns și de nesomn. Sau poate nu e vina nimănui și a niciunui lucru palpabil. Poate că uneori e destul, chiar dacă mai ai câteva – nu multe – recorduri de bătut. Să ai convingerea că mai e timp. Să te relaxezi. Să ajungi să fii cine vrei să fii, poate cel de odinioară, poate altcineva, îmbogățit și îmbunătățit.
Cu prețul unui turneu de Mare Șlem. Un preț măricel, pe care însă campioana de la Melbourne și-l permite.