Oameni obişnuiţi. Şi nedoriţi

Cu un continent şi jumătate mai jos decât la el acasă, Mike Tyson e văzut drept un infractor de drept comun şi nimic mai mult

Chile i-a închis în nas lui Tyson porţile ospitalităţii. Trecutul ispăşit la închisoare, pentru viol, şi numeroasele acuzaţii de violenţă le-au determinat pe autorităţile unei ţări-model să respingă, ca pe un microb cu potenţial letal, un personaj care, în ultimii ani – nu puţini, e mai degrabă compătimit decât primejdios. Fostul campion mondial la categoria grea a fost returnat patriei-mamă de pe aeroportul din Santiago, cu subtitrarea că poliţia îşi rezervă dreptul să întoarcă din drum orice cetăţean străin cu probleme de cazier.

Teamă de modele negative? Măsuri exagerate de siguranţă? Suprademonstraţie de forţă în faţa unei megavedete controversate? Poate un strop din toate acestea, în totală contradicţie cu bucuria cu care Tyson e primit aproape în fiecare vară, când apare pe la Mamaia, România. De altfel, aceasta e discuţia ultimelor săptămâni, plecând de la numeroasele vedete, din film sau sport, acuzate de hărţuire sexuală sau ceva mai rău de-atât. Trebuie despărţite calităţile pentru care au ajuns iubite de public de partea întunecată a personalităţii lor? Sau ea „ajută”, într-o măsură pe care habar nu avem s-o apreciem, la compunerea artistului/sportivului de top?

Oricum ar fi, e clar că epoca romantică în care un bad boy ca Mike Tyson era cauţionat, poate chiar iubit suplimentar, pentru petele din dosar îşi trăieşte sfârşitul bine meritat. Gestul chilienilor are valoare simbolică, arătând lumii că un tip de 51 de ani, care apare la televizor crescând porumbei albi şi plângându-şi averea pierdută, este acelaşi care mânca urechile crude ale adversarilor. Că reabilitarea, de fapt, e o poveste de adormit copiii, şi că nocivitatea nu se şterge prin celebritate şi nici prin trecerea timpului.

Principial, nu e deloc drept ca un om care şi-a făcut deja pedeapsa la închisoare să fie tratat în continuare ca un infractor. Tyson venise în America de Sud să ia parte la o ceremonie de premiere a filmelor de acţiune. Lipsa de acţiune de la aeroport n-o poate reclama nimănui.

Mesajul e simplu şi cuprinzător: într-o lume care te-a ridicat în slăvi există o lume mai mică pentru care nu însemni nimic, care te dispreţuieşte şi care te aruncă. Indiferent cine ai fi. Tic-tac!