Undeva, nişte mingi…

Întâmplările aproape caraghioase din Liga a 5-a sunt, de fapt, cele umane, cele cu poveste

Ştirea de la Suceava cu meciul întrerupt din cauza mingilor căzute toate în râu nu m-a făcut să zâmbesc superior, de la Bucureşti. Mi s-a părut chiar romantică. Bistriţa Broşteni şi Vânătorul Dorna Candrenilor au fost nevoite să se oprească din fotbal în minutul 58, pentru că toate baloanele gazdelor au zburat în Bistriţa. „Le recuperaţi la baraj, la Bicaz”, au râs spectatorii.

Faptul că pe planetă există o echipă, fie ea formată din jucători amatori, care deţine un număr finit de mingi – destul de redus, cred – este, paradoxal, cea mai bună veste din ultima vreme. Te face să zâmbeşti imaginându-ţi cum ar fi să rămână fără mingile lor fiţoase Real Madrid sau Liverpool. „A rămas mingea în copac, trebuie să-l aşteptăm pe Benzema, poate mai are el una”.

Şi apoi, când redevii serios, îţi dai seama că pe lumea asta, la capătul opus al său, sunt alţi fotbalişti, profesionişti, care nici nu visează că aşa ceva s-ar putea întâmpla – să se termine mingile şi, din cauza asta, partida se va termina acolo, în momentul în care toate baloanele dispar, înghiţite de vreun clar de apă sau de vreo tornadă.

Momentul acela în care fotbalul încetează brusc, forţat de împrejurări, şi începe râsul.
Ca în curtea şcolii, mai ţine cineva minte?, când copiii încă aveau voie să se joace acolo, după ce se încheiau orele. Acum înţeleg că e ceva interzis, în cea mai mare parte.
Capeţi sentimentul acela că eşti un om obişnuit, sentiment pe care nu-l poate încerca oricine şi care uneori te salvează de multe chestii întunecate. Afară fie e soare, ceea ce înseamnă că ajungi mai devreme la grătar şi bere, fie plouă, adică scapi mai repede de meci şi nu mai tremuri ca o cârpă udă. Oricum ai lua-o, rău n-are cum să fie!

Dacă vi se pare că e penibil, ridicol sau pur şi simplu proastă oganizare, mai gândiţi-vă! Eu zic că e viaţă, aşa cum trebuie să fie, cu elementul surpriză prezent şi decisiv. Undeva, mingile plecate de la meciul dintre Broşteni şi Dorna Candrenilor, rătăcite în lume, şi de la toate meciurile de fotbal de amatori se vor întâlni într-o bună zi, la baraj la Bicaz sau în cu totul altă parte, şi-şi vor povesti peripeţiile fugare.