Emoţia care dispare

Şi un public care nu vrea, de fapt, nimic

La EuroBasket 2017, Cluj-Napoca, un singur meci a făcut sală plină. România-Ungaria. Din păcate, din motivele total greşite – unii au venit ca să-şi descarce ostilitatea etnică, lucru care, în acest moment din acest secol, mi se pare desuet şi uşor stupid. Nu vorbesc, desigur, despre publicul care a venit să susţină naţionala României, o naţională cu limitele ei, dar şi cu părţile ei bune. Vorbesc despre cei care vin şi fac atmosferă, şi bună, şi rea, dar doar la partidele cu subînţeles special.

La Cluj-Napoca, un oraş care se dă iubitor de sport şi are şi infrastructura necesară organizării unor evenimente cu adevărat importante, lucrurile nu stau deloc aşa. Locuitorii unui oraş fiţos, în care e scump să trăieşti, în care chiriile sunt mai mari decât în Capitală, au considerat, una peste alta, din prezenţa sau mai degrabă absenţa din tribunele Sălii Polivalente – că biletele sunt costisitoare. Nu numai meciurile tricolorilor meritau aici toată atenţia, ci şi (sau poate mai ales!) celelalte întâlniri, în care nişte echipe pe care România nu le va mai vedea niciodată strânse în acelaşi loc se luptau pentru a ajunge în faza finală a campionatului. Românilor nu le-a plăcut nici asta, nici faptul că preţul biletelor n-a fost nicidecum inaccesibil.

M-am convins că oamenii de la Cluj, şi, desigur, nu doar ei, vin la competiţii doar dacă sunt gratis sau aproape gratis. Dacă pot intra pe invitaţii, e OK, parcă se mai înduplecă. Dar nici atunci nu e sigur că vor ajunge la eveniment. Experienţa pe jumătate amară cu spectatorii de la EuroBasket 2017 mi-a adus aminte de ce nimic pe lumea asta comercială, în care sunt implicaţi oameni, eforturi, energie electrică şi vitală, nervi şi neprevăzut, nu trebuie să fie gratuit. Pentru că atunci când vine şi la noi în ţară, în sfârşit, un circ cu adevărat celebru nu ne vine să-l plătim. Nouă ni se cuvine. Pentru că iubim sportul. Iar Clujul se bate în piept în mod special cu această trăsătură. De data aceasta, nu a onorat-o. Iar alte meciuri de nivelul acesta, 15 în decurs de şapte zile, nu vor mai ateriza curând pe malurile Someşului.

A fost o cometă. N-aţi prins-o, s-a stins, cât aţi spus în gând cuvântul „dezinteres”. Ah, ba nu, cometele sunt gratis!