Quickie de Italia

Lumea de azi a presei făcute superficial e atât de întinsă, că nici nu ne mai deranjează că jurnaliştii de la calciomercato.com au scris distopii despre Craiova, după tragerea la sorţi din Europa League.

Pe Mititelu, care a fost încoronat dintr-odată ctitor, sigur nu-l deranjează, iar pe Popescu-mixat-cu-Belodedici sigur nu-l interesează. Înainte, acum vreo 10-15 ani însă, luam foc dacă o făcea cineva unguroaică pe Gabriela Szabo. Iar în rândul ziariştilor responsabilitatea era crescută, chiar dacă era vorba de ştiri care nu puteau face rău sau leza poziţia cuiva.

Acum însă, mai mult decât oricând, deşi posibilităţile de a verifica, de a comunica, de a întreba sunt tehnic nesfârşite, viteza, volatilitatea informaţiei, luciul fără înţeles predomină toate, ca un lanţ de erori sau banalităţi, pe care nici măcar nu ne mai supărăm. Aşa merg lucrurile, zboară, nimic nu mai vine uşor, digerabil. E vorba de „repede”.

Citim repede, uităm repede, ne refacem sufleteşte nepermis de repede după anchete devastatoare sau ştiri pline fie de miez, fie de cruzime, fie de amândouă. Scriem uneori pe măsură, această măsură grăbită, alertă, în cuvinte puţine, simple. Parcă pentru ziduri care nu pricep scriem, nu pentru oameni.

În alt colţ de lume, de dragul spectacolului pentru clasa muncitoare care visează aur, Floyd Mayweather îşi promovează confruntarea pe care o va disputa la finalul lunii august în compania luptătorului Conor McGregor aruncând cu bani în adversar şi numindu-l pe irlandez „poponar”. Totul e permis.

Am devenit imuni la ofensă. Lumea civilizată se întoarce la circ, la spectaculos, la minciunele servite calde. Vieţile noastre nu ne mai plac. Acceptăm nimicul ca pe un teatru gratuit, nu mai luăm culoare din lucruri profunde şi însemnate. În ziua de azi a nu fi hahaleră nu doar că e o calitate, ci a devenit o necesitate.

Gafele italienilor de la calciomercato.com sunt un amestec delicios de presupuneri, Google Translate, amintiri din copilărie şi nepăsare. Râdem când le citim.

Prezentarea Craiovei e o comedioară drăguţă, de net, ca atâtea văzute în epoca noastră. În epoca preciziei şi a diversităţii. În epoca neseriozităţii şi a superficialităţii. Poate că, naiba mai ştie, trăim nişte vremuri atât de confuze şi de dificil de dus în spinare încât fix astea două zâne rele, uşurele şi străvezii, sunt cele care ne vor salva, la sfârşitul sfârşitului.