Sport versus frumuseţe
Conform presei ruse (şi americane!), o rusoaică a atacat în justiţie un spot TV al firmei Nike, pentru că ar încuraja tinerele să facă sport.

„Femeile trebuie să fie frumoase”, spune contestatara, care se leagă în special de apariţia în reclamă a unei practicante de kickboxing, în timp ce se vorbeşte despre faptul că fetele sunt făcute, pe lângă alte detalii, mai mult sau mai puţin drăgălaşe sau motivaţionale, din vânătăi şi lovituri. Cuiva i-a trecut prin cap ideea că, dacă faci sport de performanţă, graţia şi înfăţişarea plăcută te vor ocoli. Că te vei apuca să te baţi din senin, pe stradă. Pe lângă luptătoare, în clip mai apar o fotbalistă, o atletă, o patinatoare, o fată care face trick-uri pe skateboard şi, neobişnuită asociere pentru partea noastră de univers, o balerină. Toate reprezintă discipline în care Rusia ori excelează deja, ori îşi croieşte drum să ajungă în vârf.
Într-o lume care are numeroase probleme mult mai mari decât aceasta, o femeie a simţit nevoia de a-şi apăra semenele împotriva unui pericol subiectiv, întru ocrotirea unuia superficial. E ciudat cum cineva s-a gândit că fetele au obligaţia de a fi frumoase, de a nu strica asta sub nicio formă, de a nu ascunde trăsăturile sub, să zicem, pumnii aruncaţi de o adversară în ring.
Există oameni în ochii cărora sportul nu deschide uşi noi şi nici nu înseamnă succes. Pentru care înseamnă doar urâţire. Lucru care, desigur, n-are cum să servească niciodată unei femei. Nu sunt deloc un fan al disciplinelor marţiale, nici în cazul femeilor, nici în cazul bărbaţilor, dar mă pasionează alegerile libere, după putinţă şi talent. Judecăţile prin excludere şi condiţionare nu doar că sunt puerile şi incorecte, dar sunt şi cele care transformă persoanele în obiecte de decor.
Greşeala lumii noastre evoluate a început să fie falsa cauzalitate pe care o atribuim evenimentelor din jur. Primim totul cu o seriozitate care nu are nimic de-a face cu realitate, dar care devine felul nemijlocit în care ajungem să vedem lucrurile, să le disecăm. Ne trăim dilemele existenţiale personale prin reclame de la televizor şi întrevedem nuanţele de urât acolo unde, de fapt, e numai frumuseţe şi independenţă.
Totul e o luptă personală, care ne fură. Poate avea dreptate reclamanta moscovită. Bătăile încep spontan din cauza unor spoturi publicitare, dar doar pe dinăuntru.