Cum se schimbă lumea

Echipamentul din baschetul feminin a devenit subiect de campanii politic corecte şi ipocrite

Acum 20 de ani, când FIBA a interzis hijab-ul jucătoarelor, lumea a spus: „Aşa e bine. Toată lumea trebuie să poarte, pe teren, acelaşi echipament”. Acum, când a ridicat interdicţia vestimentară, aceeaşi lume spune: „Aşa e bine. Sportiva trebuie să se simtă bine psihic când joacă baschet”.

Ce s-a schimbat într-un răstimp istoric atât de scurt încât am ajuns să considerăm că „lumea” asta avea dreptate şi atunci, şi acum? Cel mai probabil, interesele financiare.

Evident, şi dacă pledezi pentru un echipament egal între componentele din două echipe, ba chiar din interiorul aceleiaşi formaţii, care ţin de un sport rişti să pari că discriminezi simbolul unei religii care atâta aşteaptă. Însă, mai mult decât atât, te iei la trântă cu producătorii de articole sportive, care au făcut o nouă afacere triumfătoare din punerea pe piaţă şi perfecţionarea turbanului sau hijabului, special îmbunătăţite pentru baschet, scrimă sau judo. Dincolo de orice argument de natură religioasă şi spirituală, partea cea mai gravă e că şefii diverselor federaţii internaţionale au schimbat în ultimii ani regula capului acoperit din motive financiare. Pentru ca parteneriatele cu marile firme să meargă în continuare ca unse. Mari firme care au luat o frază emoţionantă a unei sportive musulmane de naţionalitate americană: „A fost groaznic să fiu nevoită să aleg între religia mea şi pasiunea mea” şi au făcut din asta noua regulă după care se modifică sportul.

Totuşi, pentru ca afacerea să se extindă, mai trebuie acum lucrat şi la celălalt capăt al fenomenului. Experţii mondiali în sport şi spiritualitate cred că acum fetele de religie musulmană vor veni valuri-valuri la cluburi, ca să se facă baschetbaliste, fotbaliste, handbaliste. Greşit. Ţările ultratradiţionaliste nu permit copiilor de sex feminin să participe nici măcar la ora de sport, darămite să spere că vor câştiga, într-o bună zi, un titlu olimpic! Pe tărâmurile acelea e puţin invers. Fetiţele de-acolo nu au voie să poarte echipamentul de baschet, ci doar hijabul.

Mă întreb care vor fi următoarele motive de discriminare, fie ele foarte bine justificate, pentru care marile companii să găsească soluţii false, de suprafaţă, manevre de marketing care, de fapt, nu rezolvă nimic în profunzime. Mişcări care nu alungă ura sau manifestările conservatoare absurde sau diferenţierea oamenilor din cauze religioase. Ba chiar, în unele părţi ale lumii, le vor accentua, cu tuşe groase, apăsate.