Voodoo a la Cluj
Apoi, povestea Cătălinei Ponor, care domină mult Europenele acestea. Un element lipsă din exerciţiu, declasarea din finala de la sol, bâjbâiala penibilă a arbitrajului.

Dincolo de atmosfera din sala de la Cluj-Napoca, care a strâns în ea spectatorii pe care şi-i doreşte orice sportiv din lume, senzaţia care răzbate de dincolo de ecran este că publicul apreciază la maximum evenimentul pe care-l are la o aruncătură de băţ. Oamenii din tribune trăiesc cu freamăt şi bucurie Europenele de gimnastică, indiferent că sunt localnici sau au venit acolo pentru o vacanţă cu iz special.
Dincolo de energia şi de emoţia iscate din partea spectatorilor, campionatele astea par însă stropite cu părul ud al unei păpuşele voodoo, încăpută pe mâna unui vrăjitor tare răutăcios. Care parcă a comandat un nor ploios şi l-a stors aproape zilnic peste competiţia continentală, asigurându-şi porţia de distracţie din umbrele aruncate peste toată întrecerea. Lucruri pe care nu le poţi reproşa organizatorilor, Federaţiei Române de Gimnastică, ci amănunte independente de bunăvoinţa şi de munca gazdelor.
Spre exemplu, notele şi clasamentele haotice. Vina UEG, mai precis a noii firme care se ocupă de afişaj, care mai mult a încurcat desfăşurarea CE decât să ajute. Apoi, codul de notare, din ce în ce mai complicat, care, de-a lungul anilor, a transformat accelerat gimnastica artistică într-un pergament hieroglific, pentru descifrarea căruia îţi trebuie, ca simplu spectator, o voce pe umărul drept care să-ţi explice pas cu pas ce se întâmplă la fiecare mişcare.
Apoi, povestea Cătălinei Ponor, care domină mult Europenele acestea. Un element lipsă din exerciţiu, declasarea din finala de la sol, bâjbâiala penibilă a arbitrajului. O asociere nefericită dintre faptul că Ponor, la aproape 30 de ani pe care îi va împlini la finalul verii, deja ştie prea bine ce riscuri o pasc şi se ultrapăzeşte de accidentări şi lipsa de coerenţă şi de comunicare din jurizarea unui sport care şi-a prins urechile în propriul sistem prea fragmentat şi tehnicizat, în plus faţă de tehnica sa obligatorie. Fix aici, la Europenele organizate de România.
În plus, a mai şi plouat în sala de antrenamente, lucru care, vă asigur, se mai întâmplă şi prin alte locuri ale lumii, dar parcă la noi mai des decât în oricare altă parte.