Mituri ciobite
Protejează-i pe cei inocenţi

Protejează-i pe incocenți. Despre asta se vorbeşte în Biblie. E un album al trupei Motorhead. E una dintre regulile după care se ghida până şi Robocop. Mai ţine cineva minte? „Protect the innocent. Uphold the law”. Uneori, cele două sunt strâns legate, dar niciuna nu pare a fi respectată.
E una dintre normele după care ar trebui să funcţioneze orice antrenor din lumea asta şi de pe oricare altă lume, când lucrează cu material fragil, trupesc sau sufletesc.
Acuzaţiile unei gimnaste americane anonime la adresa cuplului Marta şi Bela Karolyi, care ar fi tăinuit abuzurile multiple ale medicului de la lot, trezesc amintiri care bântuie de decenii întregi domeniul gimnasticii. Este istoria paralelă, ascunsă, îndoielnică a unor poveşti de succes, nici nu mai contează, iată, că s-au petrecut pe terenul sărăciei şi al comunismului românesc sau pe cel al corectitudinii şi vigilenţei americane.
Detaliile absolut scârboase, cu tentă sexualo-pedofilă, îi revin doctorului Nassar. Dar restul acuzaţiilor, cele care îi vizează pe soţii Karolyi, sunt sfâşietoare prin substratul lor. Gimnasta se aştepta ca antrenorii ei să-i ia apărarea, să devină vocea ei, mai puternică şi mai vehementă, când glasul ei de copil nu se putea face auzit. Se aştepta, cel puţin, ca ei să nu se transforme în complicii unui monstru. Se aştepta să fie protejată, pentru că muncea din greu în sala de antrenamente. Sau pentru că, pur şi simplu, copiii ştiu, instinctiv, că trebuie ocrotiţi, ca să crească în siguranţă şi în linişte.
În schimb…
Fosta sportivă, acum în vârstă de 24 de ani, susţine că Bela şi Marta Karolyi le băteau pe gimnaste, le zgâriau până le dădea sângele şi îi încurajau pe părinţii fetelor să le lovească, la rândul lor. Ultima dintre directive mă duce cu gândul la o sectă, cu miezul tot în America, a cărei căpetenie, un pastor, a scris manuale întregi, traduse şi în limba română, de altfel, în care părinţii sunt învăţaţi, metodic, cum să-şi bată mai eficient odraslele, pentru ca acestea să-i asculte la infinit, să nu le iasă din cuvânt. Ce tip de torţionar e cineva care-şi îndeamnă oamenii să-şi bată copiii?
Tăcerea şi tenebrele au făcut dintotdeauna casă bună. Uneori discreţia extremă, aparenţele perfecţiunii atinse doar prin devotament şi muncă, transpiră la suprafaţă, zgâriind legendele unui sport greu care totuşi ar trebui să rămână un sport, nu un sistem de teroare, întins pe mai multe continente.
Dar pentru asta, se pare, e mult prea târziu.