Cocaină pentru un sărut
Aşa s-ar fi numit originalul Rodicăi Ojog-Braşoveanu, "Cianură pentru un surâs", dacă faimoasa autoare de policier-uri ar fi trăit până în zilele noastre, ca să audă povestea atletului canadian Shawn Barber.

Barber, la vârsta fragedă de 22 de anişori, e campion mondial la săritura cu prăjina în 2015 şi a concurat la Jocurile Olimpice de la Rio, deşi fusese depistat pozitiv la cocaină.
Pentru că e campion mondial şi pentru că ar fi fost o pierdere urâtă să nu participe la concursul olimpic pentru un motiv atât de lumesc, responsabilitatea a căzut pe o femeie dintr-un anunţ de pe Internet pentru o întâlnire oarecum romantică.
Dar să ascultăm povestea, vorbeşte campionul mondial. Pentru că toate relele lumii poartă în general nume feminine, pe aceasta o chema Pamela. Pamela, agăţată de pe Craigslist, care înainte de a-l săruta pe Barber, a tras pe nas nişte cocaină şi, uite-aşa, a intrat substanţa interzisă în corpul sportivului, făcându-l să arate ca un tăntălău la testul doping.
Ca totul să pară şi mai curat, Barber susţine că nu a plătit-o pe Pamela pentru reuniunea galantă şi că nu a bănuit vreodată că ea s-ar fi drogat. Practic, mai avea să spună doar că femeia l-a vânat şi l-a ademenit ca să-l drogheze cu sărutările ei parşive.
Scuzele pentru diverse cazuri de dopaj încep să se transforme într-un concurs de invenţii ştiinţifico-fantastice.
Totul s-a întâmplat „fără intenţie, din neatenţie”, cu poveşti care susţin, dezarmant de neverosimil, dezvinovăţirile unor personaje importante pentru sportul mondial care preferă să spună în public istorii jenante cu prostituate prin hoteluri decât să recunoască, pur şi simplu, că au luat ceva de pe lunga lista a substanţelor interzise. În curând, dopajul va deveni cea mai creativă afacere, pe tărâmuri nord-americane, dar nu numai, şi de acolo se vor desprinde noile emisiuni de succes de pe National Geographic sau Discovery – „Top 10 poveşti incredibile cu doping”, care vor înlocui show-urile despre catastrofe aeriene sau construcţii monumentale, virând explicit către zona de entertaining.
Istoria fraudei sportive, cel puţin cu semnul întrebării la coadă, va ajunge un capitol la fel de gros în cartea sportului ca performanţa în sine. Aştept în continuare cu interes maxim explicaţiile pentru cazurile viitoare de dopaj, orice lipsă a spectaculosului mă va dezamăgi îngrozitor şi mă va plictisi fatal.