Odată, un om iubea o echipă

Un fan australian al lui Leicester a visat până în ultima clipă la un titlu în Premier League

Nu mulți dintre noi înțeleg cum e să te agăți de fotbal, de un club, de o reușită ca și cum ar fi ultimul fir de păr, ultima răsuflare de care depind viețile noastre.

Nu mulți sunt fani adevărați și cu atât mai puțini sunt cei care suferă de o boală gravă, în fază terminală, și singurul scop care le-a mai rămas este să mai trăiască puțin, atât cât să-și vadă favoriții campioni. În cazul australianului Tony Skeffington era vorba de Leicester.

Numai că, de data aceasta, n-a fost deloc cum se întâmplă în filme. Nodul în gât s-a pus mai devreme. Acea lună care pentru noi trece uneori ca un vis, alteori ca un secol, pentru suporterul australian cu o pasiune enormă pentru echipa lui Ranieri n-a mai trecut deloc. Viața s-a oprit într-o răsuflare, stop așteptat și amânat, cu putința și neputința trupului măcinat, înainte ca Tony să afle dacă fotbaliștii lui preferați vor câștiga sau nu titlul în Premier League.

Expresia aceea cu „o singură șansă într-o viață de om” capătă un alt sens. De fapt, toate sensurile din lume. Care sunt lucrurile care contează?

Să-ți susții echipa, oricât de imposibil ar părea visul tău la început. Să te distrezi în tot acest timp, cu bere și cu prieteni buni care poate îți împărtășesc sentimentele sau care poate țin cu alte cluburi. Iar spre final, când știi că nu mai e mult, să te bucuri sau să suferi pentru fiecare mișcare a lui Leicester sau a oricărei alte echipe, de fotbal, baschet sau cricket la care te poți gândi și care îți e aproape de inimă. Lucrurile sunt extrem de simple și de complicate în același timp.

Ce nu știi niciodată este în ce măsură patima te face să mergi înainte sau te consumă. Oricum ar fi însă, orice speranță în momente dramatice e importantă, frumoasă și, chiar dacă nu răzbește, are lumina și însemnătatea ei. E o tristețe, fără îndoială, dar e aurită de gândul bun și de o poveste care echilibrează puțin aerul de injustețe și de îndârjire oarbă care planează peste lume.

Tony n-a supraviețuit, dar Leicester trăiește încă. Visul unui australian din Adelaide, dintr-un capăt de lume unde oricum toate par mai frumoase și mai ușoare decât aici, în emisfera asta nordică atât de încărcată, se plimbă mai departe nestingherit. Face parte din istoria câștigării sau ratării unui titlu, indiferent că vorbim despre un club care n-a câștigat în toată existența sa vreun campionat sau despre unul care n-a făcut altceva decât să strălucească.

Căci la existență se reduce totul și la cât suflet ai pus în ea.