Cine vrea să fie Blackwell?

Nick Blackwell era să moară în ring din cauza loviturilor la cap. Spectacolul continuă

Nu se bagă nimeni la asta, nu-i așa? Je suis Olguța. Je suis Cheloo. Eu sunt doisprezece. Lucrurile pe care le-am văzut zilele astea, cu cauze de apărat din cele mai diverse, după mintea și pasiunea fiecăruia. Nick Blackwell e însă tipul care era să moară în ring din cauza loviturilor la cap, încasate de la adversar. Medicii i-au indus coma, pentru a-i îngriji așa cum trebuie hemoragia cerebrală. Boxul oferă, din păcate, astfel de spectacole, iar faptul că pugiliștii își asumă riscul unor accidentări grave, ba chiar mai rău de-atât, nu îmi face deloc sportul acesta mai simpatic. În plus, în unele cazuri, cum a fost confruntarea dintre Blackwell și Chris Eubanks Jr., meciul putea fi oprit mult mai devreme decât în runda a zecea – A ZECEA – deși victima, căci în victimă s-a transformat Nick, era vizibil lovită la cap cu câteva runde bune mai devreme.

Blackwell e tipul care a scăpat cu viață pentru că tatăl adversarului, care îi e și antrenor acestuia, și-a sfătuit fiul să nu-l mai lovească la cap, ci doar la corp. I s-a făcut milă. Milă pură, de părinte
empatic. A anihilat antrenorul din el și a scos la iveală omul, care a avut inima suficient de mare ca să acționeze în consecință. S-a gândit, probabil, că și Blackwell e fiul cuiva, într-o lume care degeaba poartă mănuși, dar are în schimb reguli atât de laxe încât pot omorî un om de dragul spectacolului.

Blackwell e un tânăr de 25 de ani care va scăpa cu viață după izbiturile primite în timpul luptei care urma să decidă campionul Marii Britanii la categoria mijlocie. Dar înaintea lui sunt atâtea cazuri de boxeri transformați din bărbați curajoși spre nesăbuiți în locuitorii triști ai unor scaune cu rotile, neputincioși, cu diverse afecțiuni neurologice dintre cele mai grave și mai șocante.

Blackwell e tipul care, mai mult ca sigur, cunoștea ce primejdii îl pasc dacă urcă în ring. Orice pugilist știe că, uneori, un KO poate fi ceva mult mai rău decât ce scrie într-o statistică. Doar că speră că nu va fi el acela. Așa cum speră, îmi imaginez, toți boxerii.

Unul dintre oficialii englezi vorbea despre natura acestui sport. „Așa e sportul ăsta”, a zis Robert Smith, secretarul general al comisiei care supraveghează deciziile luate în box. De parcă boxul e un dat divin, pe care n-ai cum să-l schimbi, oricât de mult ai încerca. De parcă natura acestei discipline se ridică deasupra practicanților ei și, din când în când, mai ia drept jertfă un cap. La propriu.
Este că nu prea ai chef să fii Blackwell? Mai ales zilele astea.