Breslele, când se supără

Ce e mai rău decât dopajul? Răutatea din aceeași grădină

Nimeni nu spune că, pe lumea asta, solidaritatea de breaslă e un lucru obligatoriu. Nu e nici măcar o regulă nescrisă. Nu e nici măcar ceva legat de moralitate, ci mai degrabă de empatie sau măcar de teama karmică potrivit căreia, într-o bună zi, lucrurile care i se petrec unui confrate ți se pot întâmpla și ție.

De la noi, cel mai bun exemplu la care mă pot gândi este momentul când se desființează o publicație sau un post de televiziune, iar alți jurnaliști, de la alte publicații și televiziuni care nu s-au desființat încă, dau petrecere de Revelion pe rețelele sociale. Un lucru de neînțeles din multe puncte de vedere – niște oameni își pierd pâinea și concurența dispare, ceea ce nu are cum să fie niciodată un lucru pozitiv.

De la ei, mi se pare că împotriva Mariei Șarapova s-a pornit exact valul care nu trebuia stârnit. Cel al indignării jucătoarelor și, mai ales, al jucătorilor de tenis. Andy Murray și Rafael Nadal s-au grăbit s-o certe pe Șarapova cu ocazia testului doping pozitiv. Asta seamănă foarte bine cu modul în care se „sapă” reciproc și degeaba muzicienii dintr-o orchestră. Ce contează că tu, Murray, cânți la vioară și Maria Șarapova la harpă? Un cuvânt rău de la un coleg e întotdeauna o tușă specială, care contribuie subtil și veninos la starea de rău a incriminatului. De ce să n-o facem, mai ales că este cam printre cele mai facile lucruri din lume?

Sintagma „toleranță zero”, folosită atât de justificat în cazul dopingului la orice nivel, s-a extins peste lume și ne-a făcut pe toți judecători. Iar procesele între colegi de breaslă, chiar dacă uneori conțin o nuanță de condescendență, de falsă compasiune, sunt cele mai rele, cele mai dureroase. Te învață de fapt că ești singur acolo, în lumea ta, cu bulinuțe colorate sau nu. Desigur, dopingul trebuie condamnat, indiferent că vine din intenție sau din neglijență. Forța cu care ridicăm degetul arătător și îl fluturăm în aer ar putea însă să trezească un ciclon. Oamenii se bucură, mai mult sau mai puțin pe față, că Șarapova a pățit-o. În general, vestea că un supersportiv a consumat substanțe interzise naște zâmbete cu subînțeles, atotștiutoare. Nu putem lua știrea ca pe o informație pur și simplu revoltătoare, proastă pentru sport.

De fapt, nu ne supără. Ne bucură. Poate că și noi, cei care zâmbim de fericire când cineva se împiedică și dă cu capul de gard, în tenis, jurnalism, medicină sau matematici avansate, am luat ceva și n-am știut.

Doar că nu ne-a depistat nimeni încă.