Logică fracturată

În ultimele zile, sporturile de contact nu încetează să mă ia prin surprindere. Să mă prindă cu garda jos, cum s-ar spune

Unii spun că exagerăm noi, ăștia din presă. Dar mie tot mi se pare de neînțeles cum niște minore capătă acordul părinților lor pentru a-și căra pumni și picioare în cadrul unei discipline neomologate, cum sunt MMA în România. Da, unele fete sunt mai băiețoase. Le place să se bată și se mai și pricep la asta. Copiii rămân copii chiar și la adolescență, ba uneori chiar dincolo de ea, și își doresc să facă lucruri din cele mai spectaculoase, ca să nu zic teribiliste. Chiar dacă au 16-17 ani sau, mai bine spus, tocmai de aceea.

Totuși. Las la o parte superficialul argument cu aspectul fizic, deși poate n-ar trebui, pentru că nu e atât de superficial pe cât pare la prima vedere – fetele alea se umplu de sânge și de julituri uneori pe frunte, obraji, nas, ochi și bărbie. Mai mult pentru deliciul spectatorilor, căci îmi vine greu să-mi imaginez că a avea fractură de piramidă nazală poate deveni o senzație la care să tânjești necontrolat, mai ales în mod repetat. Dar nu pot să ignor loviturile la cap. Și nu pot să ignor nici atracția interesului financiar – cât ar trebui să câștige în ring fiica ta pentru ca, într-adevăr, să merite să-ți dai consimțământul, ca părinte? Ca să nu se nască interpretări greșite la această întrebare retorico-ironică, răspunsul ar trebui să fie: „Nu contează cât, eu tot nu semnez”.

Nu știu dacă e vorba despre exploatare a copiilor. Mai degrabă e vorba despre ignoranță, despre necunoașterea și nici măcar neintuirea consecințelor. E minunat să-ți sprijini copilul să-și atingă visele, dar uneori discernământul ar trebui să te facă să te gândești mai bine. Cu nimic mai luminați par antrenorii care consideră că semnătura unui părinte e suficientă pentru ca un minor să lupte în ring după reguli profesioniste. Lejeritatea lor de a trece peste subiect înseamnă un girofar în sine. Da, toate sporturile vin la pachet cu un strop de risc. Unele chiar cu un strop, și mai mare, de tortură. Poți să-ți rupi coastele și la tenis de masă, dacă te străduiești cum se cuvine. Accidentele nu sunt însă același lucru cu premeditarea. Mai ales că, în cazul practicantelor minore de MMA, ar trebui să fie evident faptul că fetele diferă de băieți. Și asta nu e o replică sexistă, în niciunul dintre sensuri. Ci o recunoaștere a faptului că unele sporturi ar trebui să rămână doar în grija bărbaților.

De fapt, voiam să vă rog doar să vă protejați copiii! Nimeni n-o face în locul vostru. În niciun caz adversara din ring.