Poveste dublă

Messi spune că nu Cristiano e rivalul său. Înțelepciune sau negare?

În ochii tuturor, acesta este duelul care bîntuie fotbalul zilelor noastre și care-l va bîntui, conform cifrelor și cutumei, și de aici înainte. Personajele, cu temperamentele lor atît de diferite, ajută mult comparația – aroganță versus naivitate, umor versus seriozitate, ușoară superficialitate versus fotbal și doar fotbal, femei fatale versus familie. Imagine versus introvertire.

Într-un interviu pentru Yahoo, Messi, încă pe bară după accidentarea suferită la sfîrșitul lunii septembrie, susține că nu cu Ronaldo este în concurență. De fapt, întrebarea a sunat astfel: „Te-a ajutat în vreun fel să-l ai pe Cristiano prin preajmă în același timp cu tine?”. Pentru tot restul lumii, răspunsul este atît de evident încît strălucește în întuneric. Da, l-a ajutat. Dar Messi dă și el, din convalescență, un mic semn de aroganță, zicînd că nu concurează cu portughezul și nici portughezul cu el. „Contează doar să contribui la binele echipelor la care joc și doar pentru asta muncesc”, a adăugat superstarul Barcelonei.

În încercarea de a părea modest și detașat, superstarul pare însă și un strop ipocrit. Personalitățile, din orice domeniu, sînt compuse, pe lîngă talent, chef de a crește profesional, efort și geniu, și din acea tușă atît de umană și de firească numită ego. Oricît ți-ai dori să trăiești în afara oricărei comparații, singurătatea nu face parte din fotbal. Nici măcar extratereștrii nu sînt singuri în Univers. De-asta, în sinea lui, nici Messi însuși nu poate supraviețui fără Cristiano.

Da, ar fi ideal să ne întrecem mereu doar cu noi înșine. Din păcate, dar cel mai adesea din fericire, o replică a noastră, pe care n-avem chef de obicei s-o recunoaștem, pentru că de obicei are șiretenia de a nu ne semăna deloc, se bagă într-un concurs permanent cu noi, ca o umbră, ca un negativ. Cîteodată cîștigăm noi, cîteodată cîștigă ea. Ne dorim ca rivalitatea să continue la infinit, pentru că acesta ar fi cel mai bun semn de tinerețe veșnică, proba palpabilă, din carne și oase, că talentul și forța încă nu ne-au părăsit.
Probabil că și Messi, și Ronaldo își doresc foarte mult să creadă că fiecare dintre ei este unic. Ceea ce, în sine, este adevărat. Dar pentru ca povestea să stea în continuare în picioare, duetul trebuie să funcționeze în continuare, pentru că de la cifra doi pornește frumusețea statisticii. Messi fără Ronaldo nu există și nici Ronaldo fără Messi. Frații Grimm ar fi de acord cu mine.