Misterul unor recorduri

La Mondialele de înot, recordurile cad ca muștele. Omul începe să se adapteze din ce în ce mai bine în apă. La altceva nu vreau să mă gîndesc

În alte sporturi, trăiești o viață de om pînă cînd apuci să vezi cifrele îmbunătățite. Alergarea, de exemplu, aparține omului mai mult decît înotul. Pămîntul e teritoriu mai cunoscut decît apa, mai familiar și mai
potrivit cu viteza. Cu toate acestea, la fiecare competiție importantă de natație, recordurile mondiale se prăbușesc spectaculos, cu nonșalanță, satisfăcîndu-ne niște așteptări, făcîndu-ne să privim cu fascinație bătăile brațelor în bazinele albastre și provocîndu-ne niște întrebări, în unele cazuri, și niște îndoieli, în altele.

Cînd se întîmplă să vină o zi fără astfel de performanțe la CM 2015 de la Kazan, atunci de-abia e o știre. Dar nu-i nimic, a doua zi bărbații, dar mai ales femeile, cu vocație de viețuitoare marine, își iau revanșa cu vîrf și îndesat, schimbînd istoria statisticii cu firescul unei clipiri din gene.

La ștafeta de 4×100 metri mixt cea mai bună performanță a planetei a căzut de două ori în cîteva minute. Katie Ledecky a înotat în seriile probei de 1.500 de metri la record mondial, fără nici o economie a forțelor, fără nici o ezitare, lăsîndu-și adversara care a sosit pe locul 2 la 15 secunde în urmă. În serii! La 18 ani! Într-un sport în care, de obicei, diferențele sînt de ordinul sutimilor sau zecimilor de secundă. Din fericire, camera de filmat care merge paralel cu înotătorii e acționată de un motor și de senzori, pentru că un cameraman cu condiție fizică de om normal n-ar putea să se țină, pe uscat, după Ledecky în apă.

Dar cum se poate? Tehnica, spun unii, se îmbunătățește constant, conform unor studii avansate de hidrofizică. Bine-bine, dar plămânii, pe aceia cum îi îmbunătățești? Antrenamente, spun alții, la altitudine, de exemplu. În plus, muncă și talent. Și, prin colțuri, se șoptește uneori acel cuvînt conspirativ care începe cu litera D. Este însă la fel de adevărat că numărul cazurilor de dopaj în înot este considerabil mai mic decît ploaia de recorduri mondiale.

De-asta uneori mai am naivitatea să cred că supraoamenii există și fără superfarmacie. Că linia grafica și imaginară din bazinul Mondialelor, aceea care indică timpul recordului mondial în vigoare, nu e păcălită de prea multe ori cu artificii de ordin chimic. Că toate cronometrele vor avea lucruri curate de înregistrat și de modificat în statistici, indiferent de cît de mult vor evolua recordurile mondiale din apă.